Direct judicial annulment of a government ordinance is inadmissible in administrative litigation, which permits only incidental constitutional challenges or claims against specific administrative acts.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 5357 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității, și în consecință respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul D.S. în contradictoriu cu pârâtul G.R., prin care se solicita anularea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond, evocând dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 146 din Constituția României, ale art. 9 din Legea nr. 55472004 și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, precum și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 660/2007, a arătat că ordonanțele de guvern pot fi supuse numai controlului de constituționalitate, fiind inadmisibilă o acțiune prin care s-ar solicita, în contencios administrativ, pe cale directă, anularea unei ordonanțe de guvern, fără a se solicita și anularea unui act administrativ emis în baza acesteia.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul D.S., solicitând modificarea acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii sale cu anularea, pe cale de consecință, a O.G. nr. 137/2000.

În motivarea recursului, s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat și nelegal prima instanță nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, că sentința recurată nu a fost motivată în fapt și în drept și că instanța fondului a avut o atitudine părtinitoare față de autoritățile statului.

3. Soluția instanței de recurs

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității cererii, excepție peremptorie și dirimantă, și în mod întemeiat a apreciat, ca inadmisibilă, cererea reclamantului privind anularea O.G. nr. 137/2000, motivarea primei instanțe fiind exhaustivă sub acest aspect.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, așa cum a procedat reclamantul, anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.

Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

În concluzie, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței de fond, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin (3) din Legea 554/2004, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de D.S. împotriva sentinței civile nr. 5357 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.