Challenge to a national decree on extinguishing prescription barred from administrative litigation as subject to constitutional review only
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, leaving in force the Court of Appeal's decision that rejected the claim as inadmissible. The appellant challenged the validity of a 1958 national decree concerning the extinguishment of prescription by arguing it was an unconstitutional foreign act that violated property and pension rights, while the respondent argued the action was inadmissible. The court held that the challenged decree is a normative act, not an individual administrative act, and therefore falls outside the scope of judicial administrative review under Articles 1(1), 2(1)(c), and 8(1) of Law No. 554/2004, as such norms are subject only to constitutional review under Law No. 47/1992, confirming that the lower court correctly determined the action was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedChallenge to a national decree on extinguishing prescription barred from administrative litigation as subject to constitutional review only: Astfel, susține recurentul, dispozițiile art. 21 stipulează că Decretul nr. 167/1958 nu se aplică dreptului la acțiune privitor la drepturile de proprietate, ori pensia este un drept de proprietate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.S. a chemat în judecată P.R. – S.R. solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripție extinctivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că acest decret a fost emis de Marea Adunare Națională a Republicii (Populare sau Socialiste) România și a fost posibil în regimul comunist care nu a respectat proprietatea și creditul bancar, fiind însă o lege străină în actualul regim democratic, care garantează aceste drepturi.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P.R. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4882 din 6 septembrie 2011, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul D.S.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă este un act normativ care nu face obiectul controlului judiciar, fiind supus doar controlului de constituționalitate exercitat în condițiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Împotriva acestei sentințe considerate nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul D.S., care a reiterat motivele invocate în fața primei instanțe.
Astfel, recurentul a susținut, în esență, că prin soluția pronunțată instanța de fond săvârșește un abuz asupra dreptului la pensie, aplicând în mod neconstituțional prevederile Decretului nr. 167/1958.
Astfel, susține recurentul, dispozițiile art. 21 stipulează că Decretul nr. 167/1958 nu se aplică dreptului la acțiune privitor la drepturile de proprietate, ori pensia este un drept de proprietate.
Recurentul a mai susținut că soluția este greșită și prin aceea că instanța de fond nu a dispus din oficiu trimiterea cauzei la Curtea Constituțională a României pentru examinarea compatibilității Decretului nr. 167/1958 cu Constituția actuală.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public” [(art. 1 alin. (1)] și, respectiv, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale” [(art. 8 alin. (1)].
Din lecturarea ambelor texte legale, ce constituie, de altfel, temeiul oricărei acțiuni în anulare formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, rezultă că actul vătămător al dreptului sau interesului legitim invocat de o persoană în cadrul unei acțiunii în contencios administrativ și a cărui anulare poate fi solicitată pe această cale este exclusiv un „act administrativ”.
Acest; „act administrativ” este definit de dispozițiile art. 2 alin. (l) lit. c) din aceeași lege, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere modificând sau stingând raporturi juridice”.
Cum obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulat de reclamat, îl constituie anularea Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, urmează să se constate că aceasta nu poate face obiectul controlului judiciar ci doar a controlului de constituționalitate exercitat în condițiile Legii nr. 47/1992, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea este inadmisibilă și a respins-o ca atare.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinței civile nr. 4882 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012