Lack of standing to challenge .ro domain name registration in administrative litigation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Procedura derulată în cauză

Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația G. Satu Mare a chemat în judecată pe pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică București, solicitând obligarea pârâtului la radierea numelui de domeniu XXX.ro, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cursul lunii ianuarie 2008 membrii Asociației G. i-au făcut cunoscut faptul că le sunt lezate drepturile și interesele legitime prin existența în cadrul zonei domeniilor.ro a unei pagini de internet înregistrată sub titulatura de „XXX.ro"; i s-a învederat că în cadrul acestui domeniu funcționează „Bursa Română de Creanțe", la adresa respectivă fiind comercializate prezumtive creanțe, care pot fi licitate de orice persoană, lipsind însă elementele de identificare ale titularului domeniului XXX.ro, nefiind menționată nici o adresă ori număr de înregistrare în Registrul Comerțului, lipsind orice precizări privind sediul/domiciliul, codul de identificare fiscală, numărul de fax sau de telefon al prezumtivei „Burse Române de Creanțe". Drept urmare, reclamanta s-a adresat Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică, autoritate competentă în înregistrarea și administrarea domeniilor din zona .ro, cu solicitarea de a dispune anularea domeniului XXX.ro, iar pârâtul i-a comunicat refuzul său în soluționarea cererii la data de 08 februarie 2008.

Reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile cerute de lege și Regulamentul de Înregistrare al Domeniilor .ro privind anularea domeniului XXX.ro și a solicitat instanței obligarea pârâtului la anularea acestuia.

Prin sentința nr. 107/CA/2008-PI din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația G., împotriva pârâtului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică, fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 113 din 14 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat de reclamanta Asociația G. împotriva sentinței nr. 107/CA/2008-PI din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare.

În rejudecare, prin sentința nr. 249/CA din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, a admis excepția de necompetență teritorială și și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 2591 din 18 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul și a casat sentința nr. 249/CA/2009 a Curții de Apel Oradea, cu trimitere spre competentă soluționare aceleiași instanțe.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin sentința civilă nr. 281/CA/20 octombrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația G., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor de la pct. 19 din Regulile pentru înregistrarea numelor de domenii și subdomenii din YYY.ro „cel care înregistrează domeniul își asumă întreaga responsabilitate privind datele completate în formularul online. Trimiterea formularului online constituie o garanție pentru ROTLD că solicitantul are dreptul să folosească numele și domeniul trimis".

S-a mai reținut că prevederile de la pct. 34 sunt în sensul că „registrul ROTLD poate anula sau suspenda un nume de domeniu: dacă numele este administrat într-un mod ce dăunează funcționarea DNS-ului; dacă datele pe baza cărora s-a înregistrat domeniul s-au schimbat - de exemplu, organizația ce a înregistrat domeniul nu mai există sau datele de contact au fost modificate în date false; dacă ROTLD este sesizat că numele de domeniu este folosit într-un mod ce produce confuzie printre utilizatorii de Internet; dacă ROTLD este informat despre o acțiune ilegală, referitoare la acel nume de domeniu; dacă există o încercare de a revinde numele de domeniu respectiv; în cazul unui conflict între părți, până la rezolvarea disputei; dacă utilizarea acelui nume de domeniu creează confuzie pentru alți utilizatori de Internet; dacă ROTLD consideră că ar putea avea loc unul din cazurile expuse mai sus".

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că reclamanta nu a produs nici o probă pentru dovedirea faptului că datele pe baza cărora s-a înregistrat domeniul s-au schimbat, că numele de domeniu este folosit într-un mod ce produce confuzie printre utilizatorii de internet, situație în care nu subzistă nici unul din cazurile prevăzute de pct. 34 pentru anularea acestui domeniu, astfel că nu sunt incidente în speță dispozițiile legale invocate de reclamantă, motiv pentru care a respins ca nefondată acțiunea.

3. Recursul declarat de Asociația G. Satu Mare

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta Asociația G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ..

Recurenta susține, în esență, că prima instanță nu a avut rol activ și nu a consultat direct pagina web XXX.ro pentru a constata realitatea motivelor acțiunii. Consideră că domeniul în discuție creează confuzie iar activitatea desfășurată de proprietari contravine Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele în baza art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă Asociația G., persoană juridică nonprofit de naționalitate română a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune judiciară având ca obiect radierea numelui de domeniu „XXX.ro”, invocând refuzul nejustificat al intimatului-pârât Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică București de a le rezolva favorabil această solicitare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

În cauza de față, recurenta-reclamantă nu a probat existența unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim, din motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată rezultând mai degrabă rolul preventiv al demersului judiciar, în vederea evitării creării unor confuzii printre utilizatorii de internet.

Or, în lipsa unei vătămări concrete recurenta nu poate pretinde intimatului-pârât să întreprindă măsura administrativă solicitată, cu atât mai mult cu cât beneficiarul domeniului în discuție nici nu a fost chemat în judecată.

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu a indicat dacă acționează în numele membrilor săi și dacă are o atare abilitare, în numele persoanei juridice înseși ori dacă este un organism social interesat în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Nu în ultimul rând, invocarea unui interes legitim public rămâne fără eficiență în cauza de față în raport de prevederea cuprinsă în art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme aceasta are un caracter subsidiar, „în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat”.

Conchizând, Înalta Curte reține că soluția de respingere a acțiunii ca nefondată este legală, nefiind identificate motive care să antreneze o altă rezolvare dar motivarea va fi substituită cu prezentele considerente.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația G. Satu Mare împotriva sentinței nr. 281/CA/2010 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2011.