Suspension of professional assurance board resolutions conflicting with statutes on childcare allowance eligibility

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții D.C.A., G.M.S., M.M., C.C., P.T.O., I.M.S., P.M.M., I.A.M., M.M.A. au chemat în judecată Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând suspendarea executării Hotărârilor Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin cele două hotărâri menționate a fost suprimat dreptul la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de doi ani, acordat în considerarea calității de persoane asigurate în sistemul propriu de asigurări a avocaților.

Acest drept al avocaților rezultă din contribuția lunară la un „sistem unic, propriu și autonom de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de Asigurări a Avocaților din România.

Avocații, cu titlu de asigurare obligatorie, contribuie lunar la bugetul Casei de Asigurări a Avocaților, sub sancțiunea suspendării din profesie, aceasta contribuție reprezentând 10% din veniturile brute (încasări), fiind așadar singura profesie liberala cu o astfel de contribuție uriașă.

Dreptul la indemnizație de creșterea copilului era unul din puținele drepturi acordate de Casa de Asigurări a Avocaților, având în vedere că avocații constituie unica categorie profesională care nu beneficiază de concediu de odihnă plătit, iar concediul medical fiind plătit în condiții extrem de restrictive.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 515 din 17 noiembrie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamante, dispunând suspendarea Hotărârilor din 11 septembrie 2010 ale Uniunii Naționale a Barourilor din România, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut referitor la îndeplinirea în cauză a condiției cazului bine justificat că prin hotărârile contestate s-a statuat că asigurații din sistemul Casei de Asigurări a Avocaților, pot primi indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani numai dacă nu au dreptul la indemnizație din sistemul public, sau dacă indemnizația respectivă este mai mică decât cea din sistemul Casei de Asigurări a Avocaților, aceștia au dreptul la diferența dintre cele două cuantumuri, prevederi care sunt în contradicție cu dispoziții din acte normative emise chiar de către emitent - art. 15 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, sau de către Guvernul României - art. 12 alin. (21) O.U.G. nr. 148/2005 astfel că argumentele prezentate de reclamante referitoare la nelegalitatea celor două hotărâri, în situația existentă în speță este, cel puțin aparent, temeinic justificată.

Referitor la existența unei pagube iminente, se reține că și această condiție este îndeplinită în speță, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantelor prin executarea de îndată a actelor administrative contestate.

Împotriva aceste sentinței, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Recurenta a susținut, în esență, că cererea reclamantelor a rămas fără obiect întrucât la data de 11 decembrie 2010 Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a adoptat Hotărârea privind unele măsuri de modificare și de punere în aplicare a reglementărilor privind organizarea și funcționarea Casei de Asigurări a Avocaților prin care, la art. 3 s-a hotărât că Hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 se anulează.

La aceeași dată, susține recurentul, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a adoptat Hotărârea de modificare și completare a Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, prin care la art. IV reglementează acordarea ajutorului pentru creșterea copilului.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

La termenul din 8 aprilie 2011, recurenta a depus Hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 decembrie 2010, prin care se anulează Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010.

Acest aspect este de natură a scoate în evidență caracterul nelegal al actelor contestate, de vreme ce însuși emitentul acestora a înțeles să le revoce.

Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 515 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.