Appeal dismissed: 18-year sentence upheld for son's fatal beating of mother; murder not reclassified as involuntary homicide.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 4 martie 2003 a Tribunalului Teleorman, secția penală, a fost condamnat inculpatul I.F. în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și degradarea militară.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 13 ianuarie 2003, la 4 martie 2003.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că inculpatul I.F. și fratele său I.F.V., au participat la o nuntă, unde au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 24,00, inculpatul fiind în stare de ebrietate, s-a deplasat la propria locuință unde a avut un conflict cu mama sa I.A., asupra căreia a exercitat acte de violență lovind-o cu palma, pumnul și picioarele.

Observând că victima a ajuns în stare de inconștiență, inculpatul a luat mai multe pături cu care a acoperit-o și i-a așezat flori la cap.

În continuare, inculpatul și-a schimbat obiectele de îmbrăcăminte și, în jurul orelor 2,00, a revenit la nuntă spunându-i fratelui său să îl însoțească la domiciliu afirmând: „vino să o vezi pe mama plină de sânge și cu flori la urechi”.

Martorul I.F.V. nu a dat importanță afirmațiilor inculpatului, care se afla în stare de ebrietate.

Dimineață martorul a plecat spre casă împreună cu numitul P.I.

La intrarea în curte a văzut victima căzută având sânge coagulat în zona feței și pe cap flori rupte recent, fiind alertați vecinii săi P.I. și D.I.

La locul agresiunii a fost găsită o curea aparținând inculpatului, iar pe obiectele vestimentare ale acestuia au fost observate pete de sânge.

Victima, aflată în comă, a fost transportată la Spitalul Roșiori de Vede, apoi la Spitalul de Urgență București cu diagnosticul „agresiune, traumatism cranio-cerebral mediu, traumatism piramido-nazal, plagă contuză baza superioară, traumatism toracic cu fracturi C 5 și C 8 lateral drept.

Deși i s-au acordat îngrijiri medicale, victima a decedat la 5 august 2002.

Potrivit raportului de necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, survenită în evoluția unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale în cadrul unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee) la un organism cu tare neexistente (diabet zaharat, miocardo-scleroză, arterioscleroză coronariană, pancreatită cronică). S-a apreciat că leziunile au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, și că între leziuni și cauza medicală a decesului există raport de cauzalitate direct, condiționat de afecțiunile patologice preexistente.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor I.F.V., C.T., D.I. și P.I., probe coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut omorul săvârșit.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 219 din 16 aprilie 2003 a admis apelul declarat de partea civilă Spitalul Municipal Roșiori de Vede, care a fost extins și cu privire la Spitalul Clinic de Urgență București, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Totodată a respins apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile părții civile și având în vedere dispozițiile art. 373 C. proc. pen., a constatat că tribunalul a omis să se pronunțe asupra cererilor celor două unități spitalicești, care s-au constituit părți civile în cauză.

Referitor la critica apelantului inculpat în sensul că pedeapsa a fost greșit individualizată și că este prea severă, instanța a apreciat că sancțiunea este conformă cu pericolul social al faptei și că nu există temeiuri de reducere a acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen. și în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul a aplicat multiple și intense lovituri victimei cu palmele, pumnii și picioarele în zone vitale, cap, torace, abdomen, provocându-i leziuni grave care au condus la deces.

Actul medico-legal aflat în dosar explicând mecanismul morții, a concluzionat că între leziunile suferite de victimă și deces există legătură directă de cauzalitate.

Deoarece agresiunea a fost săvârșită de inculpat cu intenția directă de ucidere a mamei, iar acest rezultat s-a produs, fapta, în mod corect a fost încadrată în dispozițiile art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., referitoare la omorul calificat.

Ca atare, neexistând praeterintenția caracteristică infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., nu sunt incidente aceste dispoziții, astfel că primul motiv de casare este neîntemeiat.

2. Referitor la pedeapsa principală de 18 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost just individualizată, înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al infracțiunii, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta.

Această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea făptuitorului și reintegrarea sa în comunitate.

Fiind respectate cerințele acestor texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa cum s-a solicitat de inculpat.

În consecință și acest motiv de casare este neîntemeiat.

Întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 13 ianuarie 2003, la 1 octombrie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F., împotriva deciziei penale nr. 219/ A din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003, la 1 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.