Premature judicial rehabilitation request quashed; lower court order annulled
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the Prosecutor General’s appeal in annulment, quashed the lower court’s final judgment of 23 April 2003 that had granted judicial rehabilitation, and dismissed the convicted person’s rehabilitation request as prematurely filed. The dispute concerned a request for judicial rehabilitation under Articles 135 and 137 of the Romanian Criminal Code after a 3-year-4-month robbery sentence, which the first instance had granted despite the statutory waiting period not yet having elapsed. The decisive legal basis was that the rehabilitation term—calculated as 4 years plus half the sentence (total 5 years 8 months) running from the end of execution (6 January 1999)—expired only on 6 September 2004, so the request filed earlier was premature under Article 497(1)(a) of the Criminal Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (1) C. pen, art. 136 alin. (1) C. pen, art. 497 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, Art. 135 C. pen, Art. 137 C. pen; Premature judicial rehabilitation request quashed; lower court order annulled: The dispute concerned a request for judicial rehabilitation under Articles 135 and 137 of the Romanian Criminal Code after a 3-year-4-month robbery sentence, which the first instance had granted despite the statutory waiting period not yet having elapsed. The decisive legal basis was that the rehabilitation term—calculated as 4 years plus half the sentence (total 5 years 8 months) running from the end of execution (6 January 1999)—expired only on 6 September 2004, so the request filed earlier was premature under Article 497(1)(a) of the Criminal Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the substantive ground for quashing, because the rehabilitation term set by this article had not elapsed.
Cited in the dispositive as another substantive basis for quashing due to the premature rehabilitation request.
Full text
Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.389 din 23 aprilie 2003, definitivă prin neapelare, Judecătoria Onești, a admis cererea condamnatului M.E. și a dispus reabilitarea acestuia cu privire la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentința penală nr.165 din 22 ianuarie 1996 a Judecătoriei Onești, definitivă prin decizia penală nr. 323 din 2 iulie 1996 a Curții de Apel Bacău, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 și art. 137 din același cod.
Considerând că hotărârea instanței este contrară legii, procurorul general a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, respingerea cererii de reabilitare ca fiind prematur introdusă.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.135 alin. (1) lit. a) și art. 136 alin. (1) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate, iar termenul de reabilitare se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
În cauză, din fișa de cazier judiciar a condamnatului rezultă că, prin sentința penală nr.165 din 22 ianuarie 1996 a Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul nr.8087/1995, definitivă prin decizia penală nr. 323 din 2 iulie 1996 a Curții de Apel Bacău, M.E. a fost condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.
De asemenea, din aceeași sentință penală, adresa nr. 512/III/5 din 17 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești și adresele nr .J2-18029 și nr. J2-18034 din 31 iulie 1996 emise de Penitenciarul Trâgu Ocna filele 49 și 50 din dosarul nr. 8087/1995, rezultă că executarea pedepsei a început la 6 septembrie 1995 și expiră la 6 ianuarie 1999.
Așa fiind, pentru pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare ce i-a fost aplicată, potrivit textelor legale menționate, condamnatul putea fi reabilitat la cerere, de către instanța de judecată, la 6 septembrie 2004, după trecerea unui termen de 5 ani și 8 luni (4 ani + ½ de pedeapsă, deci 4 ani + 1 an, 8 luni = 5 ani și 8 luni), socotit de la data de 6 ianuarie 1999, când executarea ar fi urmat să ia sfârșit.
Întrucât termenul de reabilitare judecătorească nu era împlinit, instanța trebuia să constate că cererea condamnatului este prematură și să o respingă, în baza art. 497 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care recursul în anulare va fi admis, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr.389 din 23 aprilie 2003 a Judecătoriei Onești privind pe condamnatul M.E.
Casează sentința atacată cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.135 și 137 C. pen. și respinge cererea de reabilitare formulată de condamnatul M.E., ca prematur introdusă.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.