Robbery sentencing validity: application of favorable penal law and individualization of cumulative penalties

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor a fost trimis în judecată inculpatul D.M.R., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e) și, respectiv, art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. și o infracțiune de instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen. și inculpatul V.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 99 C. pen.

Prin sentința penală nr. 221 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Tg. Bujor, a fost condamnat inculpatul D.M.R. la 3 pedepse a câte 3 ani fiecare, pentru comiterea celor trei infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținut starea de arest și s-a dedus perioada arestării preventive. În baza art. 104 C. pen., s-a aplicat inculpatului V.V. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, suma de 29.000 lei.

S-a constatat că părțile vătămate N.D., E.T.T. și V.I.I. nu s-au constituit părți civile.

Prin decizia penală nr. 969 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Galați au fost soluționate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul D.M.R.

A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 221 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Tg. Bujor, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul D.M.R. și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.V.

Hotărârea a rămas definitivă pentru inculpatul V.V., prin decizia penală nr. 209 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tg. Bujor sub nr. 1278/2002, iar prin sentința penală nr. 356 din 7 august 2002 a fost declinată competența de soluționare la Tribunalul Galați.

La Tribunalul Galați, cauza privindu-l pe inculpatul D.M.R. a fost înregistrată sub nr. 2180/2002.

Avându-se în vedere modificările aduse dispozițiilor art. 27 C. proc. pen., prin Legea nr. 456/2001, instanța, conform art. 300 C. proc. pen., s-a considerat legal sesizată cu soluționarea cauzei. De asemenea, conform art. 300 alin. (3) C. proc. pen., s-a verificat legalitatea măsurii arestării preventive.

Cu ocazia rejudecării cauzei, nu au fost administrate noi probatorii.

Prin sentința penală nr. 495 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul D.M.R. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, având parte vătămată pe N.D.), o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, având ca parte vătămată pe V.I).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului D.M.R. și s-a dispus, ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 6 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului D.M.R. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, la zi.

S-a constatat recuperat prin restituire, prejudiciul părții vătămate V.I.I.

S-a constatat că părțile vătămate E.T.T. și N.D. nu s-au constituit părți civile pentru sumele de 2000 lei și, respectiv, 27.000 lei.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate de la inculpat aceste sume.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că în ziua de 19 ianuarie 2001, în timp ce se îndrepta spre Școala Lascăr Catargiu din Tg. Bujor, părțile vătămate E.T.T. și N.D., precum și inculpatul V.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.M.R. pe care-l cunoșteau din vedere, sub porecla de „S”.

Inculpatul D.M.R. i-a întrebat dacă au bani asupra lor, avertizându-i că-i va căuta în buzunare. Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată E.T.T., cu pumnul în piept, iar urmare loviturii primite, acesta i-a dat suma de 2.000 lei. Ulterior, a lovit-o și pe partea vătămată N.D., motiv pentru care, aceasta i-a dat suma de 25.000 lei.

Inculpatul le-a solicitat celor trei să-l însoțească spre centrul orașului, iar de frică aceștia l-au urmat.

În timp ce se aflau pe str. Grigore Hagiu, au observat-o pe partea vătămată V.I.I., care se deplasa în fața acestora.

Inculpatul le-a solicitat celor trei să sustragă poșeta părții vătămate însă a fost refuzat de părțile vătămate E.T.T. și V.V., motiv pentru care acestea au fost lovite.

Până la urmă V.V., de teamă, a acceptat propunerea inculpatului și a smuls geanta părții vătămate V.I.I., părăsind locul faptei, în fugă, spre locul unde urma să se întâlnească cu inculpatul.

Partea vătămată a solicitat inițial inculpatului D.M.R. și părților vătămate E.T.T. și N.D. să o ajute, dar observând că aceștia nu sunt dispuși să-i sară în ajutor, a apelat la numiții C.Șt. și A.V.

Inculpatul D.M.R. s-a întâlnit cu numitul V.V., au controlat geanta și, întrucât, au constatat că nu conține sume de bani, au abandonat-o.

Ulterior, s-a deplasat pe peronul gării unde a întâlnit-o pe partea vătămată V.I.I. oferindu-se să îl prindă pe făptuitor.

Poșeta a fost găsită de martorul C.C. și restituită părții vătămate.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.

Parchetul a criticat încadrarea juridică reținută celor trei infracțiuni, de către instanță, neaplicarea art. 13 C. pen. și greșita individualizare a pedepselor stabilite și a celei aplicate, care sunt prea mici.

Inculpatul a criticat sentința sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestuia, avându-se în vedere, circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia nr. 196/ A din 31 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o în parte, numai în latura penală și, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului, cu înlăturarea sporului de un an închisoare, în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002);

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, având ca parte vătămată pe V.I.I.).

Completează încadrarea juridică dată faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, cu dispozițiile art. 13 C. pen. și, în noua încadrare, dispune condamnarea inculpatului D.M.R., la o pedeapsă de:

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002);

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002);

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, parte vătămată fiind V.I.I).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre și dispune ca inculpatul D.M.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva sentinței penale nr. 495 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați.

Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de control judiciar a constatat că în sarcina inculpatului s-a reținut corect că a sustras prin violență, din loc public, bani de la două părți vătămate și a determinat cu intenție o persoană să sustragă, prin violență, bunuri de la cea de-a treia parte vătămată.

Încadrarea juridică dată faptelor, prin prisma situației de fapt este și ea corectă, încât primul motiv de apel invocat de parchet, nu este fondat.

Cât privește motivul al doilea de apel, vizând incidența art. 13 C. pen. s-a constatat că este fondat și că se impune aplicarea legii mai favorabile, pentru fiecare din cele trei infracțiuni.

De asemenea, este fondat motivul de netemeinicie, invocat de parchet.

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Având în vedere gravitatea faptelor comise, numărul acestora, modalitatea concretă în care s-a acționat și persoana inculpatului, cuantumul pedepselor aplicate nu este suficient, pentru ca acesta să-și atingă scopul.

În ceea ce privește persoana inculpatului D.M.R. se constată că a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.

Inițial, a recunoscut comiterea faptelor pentru ca ulterior să afirme că nu a luat bani de la părțile vătămate, nu le-a lovit și că nu l-a determinat pe inculpatul V.V. să i-a poșeta părții vătămate V.I.I., ci doar s-a oferit să o ajute pe aceasta, la prinderea autorului.

Având în vedere considerentele arătate, dar și faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, gravitatea faptelor comise, numărul acestora raportat la timpul foarte scurt în care au fost comise, atitudinea de nerecunoaștere și antecedentele penale ale inculpatului, urmează a majora cuantumurile pedepselor stabilite și a celei aplicate.

În raport cu cele arătate, apelul inculpatului apare ca fiind neîntemeiat și se va respinge, ca atare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Inculpatul apelant va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.R.M., fără a-l motiva în scris.

În ședința publică de azi 26 septembrie 2003, inculpatul prin apărător și, personal, a cerut în principal să fie achitat, susținând, că nu este vinovat, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, care ar fi prea mare.

Recursul inculpatului este nefondat.

Prima instanță, printr-o corectă analiză a probelor, a demonstrat, în mod temeinic, atât dinamica comiterii faptelor, cât, și vinovăția inculpatului.

De asemenea, a încadrat în drept, faptele, cum se cuvine, greșind, doar cu privire la incidența prevederilor art. 13 C. pen. și la individualizarea pedepselor stabilite și a celei aplicate, greșeli, îndreptate prin decizia pronunțată în apel.

În atare situație, hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, încât recursul inculpatului apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de apărător, pentru apărarea din oficiu, onorariu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R.M. împotriva deciziei penale nr. 196 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 ianuarie 2001, la 26 septembrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.