Supreme Court lack of competence for appeal against first-instance dismissal of extraordinary annulment in land reconstitution case
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice declined its own competence and referred the case to the Teleorman Court of Appeal, leaving the lower court's decision to dismiss the extraordinary appeal as inadmissible currently in force. The dispute concerned a land revindication claim and the challenge to property titles under Law No. 18/1991, where the plaintiff, having failed to complete the process of property reconstitution and issuance of a title, attempted to simultaneously file a regular appeal and an extraordinary annulment against prior final judgments that had upheld the defendant's legal ownership. The decisive legal basis for the procedural dismissal relied on the exclusive competence of the Court of Appeal to hear appeals against judgments of first-instance courts pursuant to Articles 2(2) and 2(3) of the Code of Civil Procedure, rather than the Supreme Court, thereby establishing that the appeal against the first-instance decision dismissing the annulment request was not properly addressed to the highest court.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 317 alin. (2) C. proc. civ, art. 129 pct. 5 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, art. 2 pct. 2 C. proc. civ, art. 2 pct. 3 C. proc. civ; Supreme Court lack of competence for appeal against first-instance dismissal of extraordinary annulment in land reconstitution case: Contestatorul a susținut că deciziile atacate au fost date cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 7-10 și art. 129 pct. 5 C. proc. civ..
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 126 din 2 februarie 2011 a Judecătoriei Videle, județ Teleorman, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului P.V. împotriva pârâtului M.R. privind revendicarea terenului în suprafață de 2000 m.p. situat în comuna B., județ Teleorman și anularea titlului de proprietate nr. XXX/2010 eliberat de Comisia Județeană Teleorman de aplicare a Legii nr. 18/1991.
S-a reținut că reclamantul nu deține un act de proprietate pentru terenul revendicat, iar titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis în condiții legale.
Apelul declarat de reclamant a fost respins, ca nefundat, prin decizia civilă nr. 95/A din 15 iunie 2011 a Tribunalului Teleorman, reținându-se lipsa titlului de proprietate a reclamantului și legalitatea emiterii titlului de proprietate al pârâtului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, arătând că terenul este proprietatea sa și că în mod nelegal a fost reconstituit în proprietatea pârâtului, iar drepturile sale au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Prin decizia nr. 1327/R din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel București, a respins recursul, ca nefondat, reținând că, prin deciziile civile nr. 897/2007 și nr. 98/2008 ale Tribunalului Teleorman, reclamantului i s-a reconstituit generic dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,73 ha pe raza comunei B., județ Teleorman din care 0,38 ha teren intravilan.
Reclamantul nu a parcurs ulterior obținerii acestor drepturi generice și etapele punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate, motiv pentru care în mod corect judecătorii fondului și ai apelului au apreciat că reclamantul nu deține un titlu de proprietate asupra terenului revendicat.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate emis pârâtului pentru terenul în litigiu, instanța a constatat că nu au fost încălcate normele legale.
La data de 8 februarie 2012, reclamantul P.V. a formulat recurs și contestație în anulare împotriva acestor hotărâri judecătorești, în temeiul dispozițiilor art. 299 și art. 317 alin. (2) C. proc. civ..
Contestatorul a susținut că deciziile atacate au fost date cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 7-10 și art. 129 pct. 5 C. proc. civ..
Intimatul M.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 490 din 12 aprilie 2012, Judecătoria Videle, județul Teleorman, a admis excepția invocată de intimat și a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.V..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin aceeași cerere, reclamantul se folosește de o cale ordinară de atac - recursul, cât și de o cale extraordinară de atac - contestația în anulare.
Hotărârile date în recurs sunt irevocabile și nu există posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri împotriva unei hotărâri judecătorești.
Cât privește contestația în anulare a celor trei hotărâri pronunțate în Dosarul nr. 638/335/2010, instanța a reținut că cererea nu se încadrează în dispozițiile art. 317 alin. (1) și 2 C. proc. civ. și în consecință, se impune admiterea excepției inadmisibilității cererii.
Împotriva sentinței nr. 490/2012 a Judecătoriei Videle, contestatorul P.V. a declarat calea de atac intitulată „recurs", în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., solicitând anularea parțială a Titlului de proprietate nr. YYY/1994 și anularea totală a Titlului de proprietate nr. ZZZ/1996.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuție excepția privind necompetența instanței supreme de a soluționa cererea de recurs formulată de contestatorul P.V. împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Videle și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție.
Contestatorul P.V. a formulat calea de atac intitulată „recurs" împotriva sentinței nr. 490/2012 a Judecătoriei Videle, județul Teleorman.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. tribunalul judecă, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.
Totodată, conform prevederilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Față de cele ce preced, competența de soluționare a căii de atac declarată de contestatorul P.V. împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Videle aparține Tribunalului Teleorman.
Ca urmare, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.