Competent authority for repayment under Law 10/2001 where property right was reconstituted under Law 18/1991

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față;

Prin decizia civilă nr. 255/A din 11 octombrie 2010, pronunțată în rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Galați — secția civilă a admis apelul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr. 501 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Vrancea, a obligat Primăria comunei Răstoaca să emită dispoziție motivată cu privire la clădirea morii demolate și utilaje, iar pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să emită dispoziție motivată cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul notificării. A respins acțiunea față de pârâtele SC P. SA Focșani, Prefectura Vrancea și A.V.A.S. pentru lipsa calității procesuale pasive, a înlăturat dispozițiile contrare ale sentinței și a menținut dispozițiile privind respingerea excepției autorității lucrului judecat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că obiectul prezentei contestații îl reprezintă doar obligația de a face, respectiv stabilirea entității competente să soluționeze notificarea nr. 413/2001 adresată Prefecturii județului Vrancea și transmisă spre soluționare Primăriei Milcovul. Obiectul notificării îl constituie restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 464 mp, precizată ulterior prin contestație ca fiind de 263 mp, clădirea morii demolate și utilaje. Moara a fost demolată încă din anul 1961, iar pe același amplasament în suprafață de 263 mp întreprinderea F.S. a edificat o moară nouă. Reținând această situație de fapt, instanța de apel a constatat incidența dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage calitatea procesuală a Primăriei comunei Răstoaca în soluționarea notificării cu privire la clădirea morii demolate.

În ceea ce privește utilajele morii, cum din precizările reclamantului rezultă că acestea au fost valorificate drept fier vechi la momentul demolării, competența de soluționare pe acest petit din notificare aparține tot Primăriei comunei Răstoaca, iar nu A.V.A.S.

Cu privire la teren, instanța de apel a reținut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 5800 mp, ce conține și terenul de 262 mp pe care era amplasată vechea moară. Reclamantul recunoaște acest lucru, dar nemulțumirile sale vizează încălcarea dreptului de proprietate recunoscut prin titlu de către S.S. și S.A. După demolarea morii în anul 1961, întreprinderea F.S. a edificat pe terenul preluat de la autorii reclamantului o moară nouă, iar succesoarea în drepturi a acestei întreprinderi, SC P. SA Focșani a înstrăinat construcția și terenul cu privire la care dobândise atestarea dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991 prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 iunie 1993. Cumpărătorii O.V. și O.E., la rândul lor, au înstrăinat construcția și terenul aferent în suprafață de 429 mp către S.S. și A.S. Constatând că situația atipică a terenului nu se încadrează nici în dispozițiile art. 29 alin. (1), nici în cele ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care îndreptățesc pe reclamant să cheme în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, în situația în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.

Împotriva acesteia decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul F.A., cât și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea.

Reclamantul F.A. critică decizia instanței de apel, arătând că nu au fost analizate în totalitate faptele specificate în documentele anexate la dosar, că în mod greșit s-a respins cererea sa de conexare a dosarelor nr. 1451/2008, 6417/1990, 912/2003, aflate în arhiva Judecătoriei Focșani, dosare ce au ca obiect judecarea aceleiași cereri de retrocedare și în care se regăsesc declarații de martori, documente de proprietate autentice, expertize și evaluări. De asemenea, înțelege să conteste starea de fapt reținută de instanța de apel cu privire la faptul că întreprinderea F.S. ar fi construit o moară nouă în locul celei demolate, deoarece această moară nouă ar fi fost construită din bani publici. O altă critică se referă la faptul că prin hotărârea atacată nu s-a stabilit cine va fi obligat la punerea sa în posesie asupra terenului în suprafață de 263 mp, pe vechiul amplasament, teren ce se află în proprietatea sa încă din anul 1930 și care i-a fost retrocedat prin Legea nr. 18/1991. Recursul nu a fost motivat în drept.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea a solicitat schimbarea hotărârii instanței de apel în sensul obligării Primăriei comunei Răstoaca la emiterea dispoziției motivate privind și suprafața de teren ce face obiectul notificării, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român. A invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că soluționarea notificărilor în procedura Legii nr. 10/2001 nu este în competența Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, ci se face de alte organe ale statului, stabilite în funcție de situația concretă. În mod eronat a fost reținută incidența dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba despre un teren pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, potrivit propriilor sale susțineri. Or, de reconstituirea acestui drept de proprietate s-au ocupat comisiile locale și județene de aplicare a Legii nr. 18/1991. Terenul fiind în raza administrativă a Primăriei comunei Răstoaca, aceasta are competența de a soluționa notificarea și sub acest aspect.

Analizând recursurile, în limitele criticilor formulate, înalta Curte constată următoarele:

În aplicarea dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul F.A., pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului.

În speță, criticile dezvoltate de recurentul-reclamant nu pot fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute de lege.

Prima critică, referitoare la respingerea cererii de conexare a unor dosare, nu se poate constitui în vreuna din criticile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reprezentând, eventual, un motiv de netemeinicie al deciziei atacate. Or, în condițiile abrogării pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, o asemenea critică nu poate fi analizată de instanța de recurs.

Nici argumentul referitor la faptul că noua moară, construită pe locul morii demolate, ar fi fost realizată din bani publici, nu poate fi încadrat în textul de lege amintit, după cum nu are nicio relevanță față de obiectul dosarului.

În aceeași modalitate, cel de-al treilea motiv de recurs este neîncadrabil în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și excede cadrului procesual stabilit, în sensul că obiectul prezentei contestații îl reprezintă doar obligația de a face, respectiv stabilirea entității competente să soluționeze notificarea nr. 413/2001 adresată Prefecturii județului Vrancea.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic și nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin notificarea adresată Prefecturii județului Vrancea la 12 iulie 2001, reclamantul F.A. a solicitat „restituirea prin măsuri reparatorii în bani sau echivalent cu titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare a valorii imobilului, utilajelor rămase din fosta moară, precum și a terenului de 464 mp, preluate abuziv" (fila 52 dosar fond).

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Vrancea, acesta precizează că pentru suprafața de 263 mp curți - construcții, teren pe care era amplasată vechea moară, a fost pus în posesie în anul 1991 și a primit titlu de proprietate pentru o suprafață de 900 mp teren, ce cuprinde și această suprafață de 263 mp (fila 3 alin. (1) dosar fond). Susținerea este probată de titlul de proprietate emis în aprilie 1998 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor Vrancea (fila 22 dosar fond).

Așadar, probele administrate în cauze și propriile susțineri ale reclamantului sunt în sensul că asupra terenului în suprafață de 263 mp dreptul acestuia este consfințit printr-un titlu, emis în procedura specială a Legii nr. 18/1991.

O asemenea stare de fapt împiedică valorificarea pretinsului drept de despăgubire în cadrul Legii nr. 10/2001, ca lege specială de reparație, deoarece aceasta ar echivala cu obținerea de către reclamant a unei a doua măsuri reparatorii pentru același bun.

Împrejurarea că reclamantul - proprietar al terenului în temeiul unui titlu definitiv de proprietate, care nu a fost anulat de nicio instanță, nu se află în posesia bunului și că, în legătură cu acesta s-au încheiat acte de dispoziție de către terți, poate fi rezolvată, eventual, printr-o introducerea unei acțiuni reale.

Pentru aceste considerente, apreciind că o cerere de acordare a măsurilor reparatorii cu privire la acest teren nu mai poate fi soluționată în procedura Legii nr. 10/2001, înalta Curte va admite recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea, urmând a înlătura dispoziția instanței de apel de obligarea acestui pârât la emiterea unei dispoziții motivate cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul notificării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul F.A. împotriva deciziei nr. 255/A din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați - secția civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul că înlătură obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea la emiterea dispoziției cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul notificării.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2011.