Competence for forced execution: creditor’s indication of debtor’s assets in non-domicile jurisdiction defeats presumption under Civil Procedure Code

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă, la data de 28 martie 2012 sub nr. 5496/280/2012, creditorul T.G.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC T.D. SRL, încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 1928 din 8 martie 2011 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în Dosar nr. 21128/4/2009, irevocabilă și învestită cu formulă executorie.

Prin Sentința civilă nr. 3404 din 5 aprilie 2012, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, reținând că debitoarea are sediul în circumscripția teritorială a acestei din urmă instanțe, iar creditoarea nu a făcut dovada că pe raza Judecătoriei Pitești s-ar afla bunuri urmăribile ale debitoarei ori nu a indicat vreun alt element care să atragă o astfel de competență.

Prin Sentința civilă nr. 4159 din 17 mai 2012, Judecătoria Sector 4 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, în mod expres, prin executor, creditorul a solicitat „ca executarea să înceapă asupra bunurilor debitoarei, bunuri ce se află în raza de competență a Judecătoriei Pitești", situație ce atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru argumentele ce succed:

Dispozițiile art. 3733 alin. (1) și (2), precum și dispozițiile 3731 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv instanța de la sediul/domiciliul debitorului.

Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.

Această prezumție fiind una juris tantum, poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia.

Este adevărat că sediul debitoarei se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 4 București, însă prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, creditorul T.G.A. a indicat expres că „solicităm ca executarea silită să înceapă asupra bunurilor proprietatea debitoarei, bunuri ce se află în raza de competență a Judecătoriei Pitești".

Astfel, creditorul a indicat nu numai titlul executoriu și forma de executare, ci și locul unde se găsesc bunurile urmăribile ale debitoarei, respectiv pe raza teritorială a Judecătoriei Pitești, situație față de care dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. se coroborează ce cele ale art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Cum în speță bunurile debitoarei au fost indicate expres ca aflându-se pe raza teritorială a Judecătoriei Pitești, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ