Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1889/2011 AI generated

Appeal against refusal to refer constitutional exception declared perimmed as of right; order stands.

Case Number Decizia nr. 1889/2011
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome struck_off

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) declared the defendant's appeal (recurs) against the interlocutory order of the Ploiești Court of Appeal from 15 April 2009—which had refused to refer a constitutional exception to the Constitutional Court—perimmed (perimat) as of right; the appeal is thereby terminated, and the lower court's order remains in force. The underlying dispute involved the plaintiff's claim for salary rights under Article 168(1) of a collective labor agreement (CCMU) for 2005–2007, with the defendant challenging the trial court's judgment and raising a constitutionality exception. The High Court held that, under Article 248(1) of the Civil Procedure Code (C. proc. civ.), any appeal lapses if left unacted upon for one year due to the party's fault; after the appeal was suspended on 17 December 2009 under Article 242(1)(2) C. proc. civ. because neither party appeared, the defendant filed no request to resume proceedings within the statutory one-year period (which expired on 17 December 2010) as computed under Articles 101(3) and (5) C. proc. civ., perimption being operative de droit and cognizable ex officio under Article 252(1) C. proc. civ.

Legislator headnote

AI generated

art. 164 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ; Appeal against refusal to refer constitutional exception declared perimmed as of right; order stands: The underlying dispute involved the plaintiff's claim for salary rights under Article 168(1) of a collective labor agreement (CCMU) for 2005–2007, with the defendant challenging the trial court's judgment and raising a constitutionality exception. The High Court held that, under Article 248(1) of the Civil Procedure Code (C. proc. civ.), any appeal lapses if left unacted upon for one year due to the party's fault; after the appeal was suspended on 17 December 2009 under Article 242(1)(2) C. proc. civ. because neither party appeared, the defendant filed no request to resume proceedings within the statutory one-year period (which expired on 17 December 2010) as computed under Articles 101(3) and (5) C. proc. civ., perimption being operative de droit and cognizable ex officio under Article 252(1) C. proc. civ.

Keywords

AI generated
standing to appeal Civil Procedure Code statutory right constitutionality right to remain calculation of salary

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for the pronouncement of the peremption of the appeal.

art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Used to establish that peremption can be declared ex officio by the court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1643 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă cererea reclamantei G.G. de obligare a pârâtei SC P. SA, la plata drepturilor salariale, prevăzute de art. 168 alin. (1) din C.C.M.U., pe perioada 2005-2007.

Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 24 martie 2009, în ședință publică, recurenta-pârâtă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, 287 și 288 C. muncii, ale art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art. 164 C. proc. civ., solicitând instanței suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

Prin încheierea din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploiești, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de pârâtă.

Împotriva încheierii din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs pârâta, la data de 16 aprilie 2009, criticând-o ca fiind nelegală.

Prin încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală a suspendat judecata cererii de recurs formulată de pârâta SC P. SA București – Membru O.M.V. Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 242 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 5 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 octombrie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 17 decembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul SC P. SA membru O.M.V. Grup împotriva încheierii de ședință din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2011.