Intervenors' annulment motion inadmissible; patent invalidation for lack of novelty stands

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 115 din 2 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA și intervenienții în interes propriu M.M.E., D.N. și J.I..

În consecință, a dispus anularea brevetului de invenție nr. XXX/B/2002, cu cheltuieli de judecată către reclamant în sarcina pârâtei și a intervenienților.

A respins, totodată, ca neîntemeiată, cererea de intervenție formulată în cauză de către intervenienți.

În motivarea sentinței, s-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea brevetului de invenție nr. XXX/B/2002, invocând faptul că la data acordării protecției brevetul nu îndeplinea condiția noutății, având în vedere că soluția tehnică brevetată

fusese dezvăluită în teza sa de doctorat întocmită în cursul anului 1982 și susținută public în anul 1983 la Institutul Politehnic T.V. Timișoara.

Pentru a fi element distructiv de noutate materialul publicat în teza de doctorat a reclamantului trebuie să reprezinte o anterioritate certă, suficientă și omogenă în sensul în care soluția dezvăluită în acest material este suficientă pentru a permite realizarea invenției și toate caracteristicile invenției apar a fi întrunite în materialul opozabil.

Concluziile contraexpertizei efectuate de comisia de 3 experți având în componență și un specialist în domeniul termoenergetic, a fost aceea că lucrarea de doctorat a reclamantului reprezintă o anterioritate distrugătoare de noutate a brevetului nr. XXX/2000, această singură probă fiind publică, certă, suficientă pentru realizarea integrală a invenției și omogenă, deoarece întrunește toate caracteristicile brevetului.

Astfel, materialul opozabil este cert, întrucât a fost tipărit, difuzat sub formă de rezumat în 1983 specialiștilor din domeniul electroenergetic și a fost susținut public la data de 06 februarie 1984.

Anterioritatea este suficientă și a fost apreciată de experți raportându-se la persoane de specialitate, capabile să înțeleagă invenția și să o realizeze.

S-a arătat că lucrarea reclamantului propunea, în esență, următoarele soluții: mărirea numărului de arzătoare de la 8 la 12, prin amplasarea a încă 4 pe peretele frontal al focarului, utilizarea aceluiași tip de arzătoare cu cel existent și pentru cele suplimentare, racordarea a câte 3 arzătoare la fiecare moară, câte unul pe fiecare perete pentru echilibrarea distribuției termice în focar.

Analizând comparativ revendicările invenției brevetate, experții au concluzionat că toate elementele principale și secundare ale celor două revendicări - cele 4 arzătoare suplimentare pe pereții frontali ai cazanului situat la aceleași cote cu arzătoarele de pe pereții laterali ai cazanului - se regăsesc integral în soluția pronunțată în teza de doctorat a reclamantului.

Tribunalul a omologat acest raport de expertiză, înlăturând concluziile expertizei tehnice efectuate de expert A.L.D., având în vedere participarea la efectuarea contraexpertizei a 3 experți, doi dintre ei specialiști în domeniul proprietății industriale și unul având specializare în domeniul termoenergetic, domeniu căruia îi aparține invenția ce face obiectul cauzei.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea, dispunând anularea brevetului de invenție nr. XXX/B/2002 pentru neîndeplinirea condiției de brevetabilitate privind noutatea, iar ca o consecință a admiterii acțiunii, cererea de intervenție a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 260A din 16.11.2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenienți împotriva sentinței menționate și a respins, ca nefondate, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată ale intimaților.

Recursul declarat de intervenienții M.M.E., D.N. și J.I. împotriva deciziei instanței de apel a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1295 din data de 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La data de 28 martie 2012, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, contestația în anulare formulată de contestatorii M.M.E., D.N. și J.I. împotriva deciziei nr. 1295 din 24 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Contestatorii au solicitat anularea hotărârii atacate, rejudecarea recursului și respingerea cererii de anulare a brevetului.

Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului.

Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. l, în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 317-318 C. proc. civ., contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispozițiile legale menționate, neputându-se invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii.

În speță, contestatorii M.M.E., D.N., J.I. au exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ..

Contestația în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, fiind o cale extraordinară de atac.

Față de cele ce preced, contestația în anulare formulată de M.M.E., D.N. și J.I. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii M.M.E., D.N., J.I. împotriva deciziei nr. 1295 din data de 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.