Aggravated homicide sentencing: rejection of health-based mitigating circumstances below statutory minimum

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 6 martie 2003, Tribunalul Caraș Severin, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul județean Reșița suma de 3.373.882 lei cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale aferente calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, s-a reținut că, în seara zilei de 11 iulie 2002, inculpatul S.I. și concubina sa, victima G.M. au consumat băuturi alcoolice în apropierea pieții din Bocșa Montană. Noaptea, după ora 24,00, cei doi au plecat spre casă. Pe drum inculpatul și victima s-au certat pe motiv că acesta nu a dorit să se mute la Berzovia, acolo unde, anterior au locuit împreună.

De la șosea, inculpatul și victima au mers pe o stradă la dreapta (str. Mărășești) și întrucât cearta s-a amplificat, iar victima l-a insultat pe inculpat, acesta a lovit-o cu pumnii și picioarele peste corp. A lovit-o apoi în spate, s-a deplasat pe strada Aurelia Fătu Răduți, unde din nou a lovit-o cu pumnii și picioarele.

Victima a fost trasă sub un nuc din apropiere și a fost în continuare lovită și călcată în picioare în zona abdominală.

Inculpatul a verificat dacă victima mai are puls, după care a părăsit-o în dreptul imobilului de pe strada Oituz.

Inculpatul a revenit, în jurul orei 5,00, la locul unde abandonase victima, dar nu a mai găsit-o.

Victima, abandonată de inculpat a fost găsită de mai multe persoane care au văzut incidentul după care, a fost transportată la Spitalul Județean Reșița unde a decedat în ziua de 13 iulie 2002.

Din raportul medico-legal a rezultat că, moartea victimei G.M. de 31 ani a fost violentă, datorându-se șocului hemoragic și traumatic în cadrul unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură de vase mezantenice, contuzii pulmonare.

S-a mai precizat că, leziunile de violență s-au putut produce prin lovire directă și repetată cu corpuri contondente, comprimare pe sol, călcare cu picioarele cu intensitate crescută la nivelul toracelui și abdomenului.

Din referatul de constatare tehnico-științifică rezultă că pe obiectele de îmbrăcăminte, cămașa și sacoul, cu care a fost îmbrăcat inculpatul la data uciderii victimei, s-a evidențiat sânge uman ce aparține grupei sanguine 01, identică cu grupa de sânge pe care victima G.M. a avut-o.

Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a susținut că pedeapsa este mare în raport de legitima apărare în care s-a aflat.

Prin decizia penală nr. 181 din 7 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I., motivându-se, în esență că, probele nu au evidențiat legitima apărare, atâta timp cât, între părți nu a existat vreo cauză sau vreun atac, iar pe de altă parte, pedeapsa respectă dispozițiile art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise și orale a susținut că se impunea reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., în favoarea sa și în consecință, coborârea pedepsei sub limita minimă legală, având în vedere starea de sănătate precară.

Critica urmează a fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constatându-se însă, că este nefondată.

Instanțele au făcut o corectă apreciere a pedepsei în raport de gravitatea faptei și pericolul social, redat de datele ce caracterizează pe inculpat.

Recurentul inculpat, recidivist, a comis o infracțiune de omor deosebit de grav în condițiile agravantei prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. Aplicând, mai mult timp, victimei, lovituri cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni grave respectiv, șocuri hemoragic și traumatic, rupturi de vase mezenterice, contuzii pulmonare, în cadrul unui traumatism toraco-abdominal care a condus la deces, inculpatul a comis o infracțiune de omor deosebit de grav, sancționată cu o pedeapsă de la 15 ani, la 25 ani.

În raport de aceste limite legale, pedeapsa de 20 de ani este atât legală cât și temeinică, neconstatându-se motive pentru reținerea circumstanțelor atenuante personale, prevăzute de art. 74 C. pen., așa încât, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub limita minimă.

Împrejurarea că, recurentul inculpat are o stare precară de sănătate, nu este un criteriu de individualizare a pedepsei potrivit art. 72 C. pen. și deci nu poate conduce la reducerea pedepsei.

Desigur, în cadrul unei proceduri separate se poate examina starea de sănătate a recurentului în contextul posibilității sau imposibilității executării pedepsei în regim de detenție.

Pentru considerentele prezentate, pedeapsa aplicată este nu numai proporțională pericolului social al faptei și făptuitorului, dar respectă și dispozițiile art. 52 C. pen.

Pe cale de consecință, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 7 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iulie 2002, la 24 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.