Limits of Contestație în Anulare: Error in Appraising Evidence and Legal Interpretation Excluded from Extraordinary Review

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 60 A din 17 mai 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de Regia Națională a Pădurilor R., Direcția Silvică M. împotriva sentinței civile nr. 1916 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș; a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins contestația formulată de reclamanți L.G., L.G.A., L.I., L.L., C.J., I.M., K.K., N.E., N.F., N.A. și L.R.; a respins apelurile declarate de reclamanți împotriva aceleiași sentințe; a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și a decis că pârâta este îndreptățită la plata despăgubirilor cuvenite pentru investițiile realizate pe imobilul revendicat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor R., Direcția Silvică M. care, după ce a reluat situația de fapt și de drept reținută în etapele procesuale anterioare, precum și considerentele deciziei atacate, inclusiv aspectele evidențiate prin decizia nr. 5272/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a criticat hotărârea instanței de apel întrucât instanța trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize de stabilire a valorii construcțiilor, ținându-se cont și de evidențele contabile ale pârâtei.

Instanța de apel în mod nelegal a invocat expertiza judiciară în Dosarul 428/2004 al Tribunalului Mureș, pârâta făcând obiecțiuni împotriva acestui raport și depunând cerere pentru contraexpertiză care a fost respinsă.

Greșit s-a reținut că instanța de apel este ținută de concluziile raportului de expertiză menționat, apreciat ca cea mai relevantă probă administrată în dosar, precum și faptul că pârâta nu ar fi solicitat o nouă expertiză în acest sens.

Prin decizia civilă nr. 5004 din 28 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul, reținând că criticile formulate de recurentă nu au putut fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât vizează, în realitate, greșita apreciere a probatoriului, respectiv, neadministrarea unor probe.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Regia Națională a Pădurilor R., Direcția Silvică M., arătând că în mod greșit instanța de recurs a dispus anularea recursului cu motivarea că niciuna dintre criticile formulate nu se circumscrie vreunuia din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât recursul a fost încadrat în drept și motivat conform legii, fiind îndeplinite prevederile art. 318 teza II C. proc. civ., în sensul că instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare a deciziei atacate.

În recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 60/A din 17 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a invocat că instanța de apel trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize de stabilire a valorii construcțiilor, ținându-se cont și de evidențele contabile ale contestatoarei, aspect pe care instanța de recurs l-a ignorat cu desăvârșire.

De asemenea, în aceeași cale de atac, s-a invocat greșita interpretare a dispozițiilor legii speciale, întrucât s-a dispus, față de decizia de restituire în natură nr. 58 din 18 aprilie 2006, ca despăgubirile acordate să se raporteze la valoarea de piață a bunurilor rezultată din expertiza tehnică judiciară efectuată în Dosarul nr. 428/2004, în timp ce valoarea recuperată stabilită de contestatoare este cea rezultată din evidențele contabile proprii.

În susținerea recursului anulat prin decizia atacată în prezenta cale extraordinară de atac s-a arătat că instanța de apel a dat o greșită interpretare prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, sens în care soluția adoptată este greșită, impunându-se anularea deciziei sus-menționate și rejudecarea recursului.

Examinând contestația în anulare în raport de excepția de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În sensul art. 318 teza I, „greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință adoptarea unei soluții greșite, efect al contuziei asupra unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs ce deschid calea contestației în anulare în sensul art. 318 C. proc. civ., sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, deși invocă o greșeală materială astfel cum este reglementată prin dispoziția legală anterior citată, contestatoarea critică modul în care instanța de recurs a soluționat cauza, prin constatarea nulității căii respective de atac, aspect ce nu se circumscrie motivului de contestație în anulare arătat.

Cea de-a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere omisiunea instanței de recurs de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 din același Cod, situație care, de asemenea, nu este incidență în prezenta cauză, întrucât constatarea nulității recursului face inutilă analiza pe fond a criticilor subsumate motivelor indicate formal de parte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".

În realitate, prin calea extraordinară de atac promovată, contestatoarea supune analizei nu o „greșeală materială", ci o presupusă „greșeală de judecată", chestiune ce nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare, deoarece această cale nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Pentru aceste considerente, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Regia Națională a Pădurilor R., Direcția Silvică M. împotriva deciziei nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2013.