Cassation Appeal Nullity for Failure to Cite Specific Grounds of Illegality in Civil Delictual Tort Claim

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr. 12523/302/2009, reclamantul I.S. a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la începutul anului 2008, în timp ce se afla în Penitenciarul R. i s-a făcut rău și a fost dus la cabinetul medical din incinta penitenciarului, unde i s-a făcut o injecție, iar în urma acesteia reclamantul a fost injectat cu hepatita C. Fiindu-i din ce în ce mai rău, reclamantul a fost dus la Spitalul Universitar de Urgență București unde i s-a confirmat că are hepatita C.

Prin sentința civilă nr. 7420 din 16 noiembrie 2009, Judecătoria Sectorului 5 București, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 04 decembrie 2009, sub nr. 47979/3/2009.

Prin sentința civilă nr. 1650 din 10 decembrie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul R., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999 C.civ, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului București, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 177A din data de 19 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul I.S., arătând că nu a fost dus la Institutul de Medicină Legală pentru efectuarea expertizei, iar raportul de expertiză medicală întocmit și depus la dosarul cauzei conține minciuni, motiv pentru care nu este de acord cu această expertiză.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ..

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 3021 și art. 304 C. proc. civ., pentru că nu a indicat motivul de recurs pe care își întemeiază recursul și nici nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susținerile recurentului nu sunt structurate din punct de vedere juridic.

Astfel, recurentul-reclamant I.S. a formulat critici privind modul în care a fost întocmit raportul de expertiză medicală de către Institutul de Medicină Legală.

Așadar, recurentul nu s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ..

Ca urmare, întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus-menționat, rezumându-se la susțineri ce nu vizează hotărârea atacată și care nu au relevanță pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva deciziei nr. 177A din data de 19 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.