Proportionality of concurrent sentences for attempted rape and minor robbery: mitigation of theft penalty based on modest prejudice under reformatio in peius constraints

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65 din 25 februarie 2003, Tribunalul Botoșani, l-a condamnat pe inculpatul C.M.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. și respectiv 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă perioada executată în stare de arest preventiv de la 23 noiembrie 2002 la zi, cu mențiunea stării de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată L.P. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a hotărât următoarele:

La data de 21 noiembrie 2002, în jurul orei 1,00, inculpatul C.M.E., după ce a consumat împreună cu alte persoane băuturi alcoolice și s-a despărțit de acestea, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate L.P., și de aici în casa unde aceasta dormea și a încercat să întrețină relații sexuale cu aceasta.

Întrucât se afla în stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată a opus rezistență și i-a spus inculpatului să ia banii pe care îi avea într-o valiză, dar să o lase în pace, acesta a început să caute la locul indicat și printre alte bunuri din casă, în final sustrăgând din cuptorul de la aragaz un pachet de bomboane și unul de halva.

Situația de fapt astfel reținută a fost dovedită cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei și recunoașterile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege.

Prin decizia penală nr. 136 din 5 mai 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat, motivând că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M.E., care prin apărătorul său, a criticat hotărârea atacată, pentru motivul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14, solicitând în esență, reducerea pedepsei.

Recursul urmează să fie admis pentru următoarele considerente:

Examinând critica formulată, în raport de actele existente la dosarul cauzei și prevederile legale, Curtea Supremă de Justiție constată că instanțele au făcut o greșită individualizare a pedepselor atunci când au stabilit într-un cuantum nejustificat de mic (2 ani închisoare) pedeapsa pentru infracțiunea gravă săvârșită de inculpat, respectiv tentativă de viol asupra unei persoane în vârstă de 80 de ani, în raport de pedeapsa aplicată într-un cuantum nejustificat de mare, 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie săvârșită de același inculpat, având un prejudiciu modic, respectiv, o pungă de bomboane și una de halva.

Cum însă, doar inculpatul a exercitat calea de atac a recursului, iar în raport de dispozițiile art. 3858 C. proc. pen., nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac (în sensul reindividualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de viol, în sensul majorării), pentru o judicioasă individualizare a pedepsei, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., instanța supremă apreciază că, față de prejudiciul modic cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (respectiv o pungă de bomboane și una de halva), se impune aplicarea dispozițiilor art. 74 pct. 2 C. pen. și reducerea pedepsei pentru această infracțiune de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

În consecință, pentru considerentele mai sus-expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, și va proceda conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.M.E. împotriva deciziei penale nr. 136 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 65 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Botoșani numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.M.E. pentru infracțiunea de tâlhărie.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele aplicate în individualitatea lor după cum urmează:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen.

Reține aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen. și condamnă inculpatul la 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

Deduce reținerea și arestarea preventivă de la 23 noiembrie 2002, la 23 septembrie 2003.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2003.