Criminal Manslaughter Civil Awards Upheld: Defendant Must Pay Moral Damages and Minor Support to Victim's Family

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 429/2011, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 7876/107/2011, s-a dispus: în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., a admis în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile N.M., N.F. și C.N., a fost obligat inculpatul minor M.G. să plătească, în solidar, cu părțile responsabile civilmente M.N. și M.R. suma de câte 5.000 RON în favoarea fiecărei părți civile, cu titlu daune morale.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (2) C. civ. și art. 1003 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile minore N.D.M. și N.A.N. prin reprezentant legal M.C. și a fost obligat inculpatul M.G. la plata în solidar cu părțile responsabile civilmente M.N. și M.R. a sumei de câte 20.000 RON în favoarea părților civile N.D.M. și N.A.N. cu titlu daune morale, precum și suma de câte 111,6 RON lunar pentru fiecare minor începând cu data de 06 martie 2011 și până la majoratul acestora, cu titlu prestații periodice lunare.

Au fost respinse în rest acțiunile civile formulate de părțile civile N.M. și N.F., precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă M.C.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească în favoarea statului suma de 600 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din 18 martie 2011 înregistrat pe rolul Tribunalului Alba sub Dosar penal nr. 7876/107/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.

Inculpatul a invocat în cursul judecății prevederile art. 3201 C. proc. pen. instanța luând act de această cerere, iar cu privire la latura civilă, prin Încheierea din 30 mai 2011, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar având ca obiect soluționarea acțiunilor civile formulate în cauză de N.D.M. și N.A.N. prin reprezentant legal M.C., N.M., N.F., C.N., fiind format un nou dosar pe rolul instanței cu nr. 7876/107/2011.

Prin Sentința penală nr. 228/2011 a Tribunalului Alba, s-a dispus condamnarea inculpatului M.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 și art. 109 C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen. în dauna persoanei vătămate N.V..

Prin acțiunile civile (Dosar nr. 7876/107/2011) astfel cum acestea au fost precizate (Dosar nr. 3340/107/2011), părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:

- N.D.M. și N.A.N., copiii victimei, prin reprezentant legal – pensie de întreținere și 20.000 RON daune morale pentru fiecare;

- N.M., mama victimei - 1.500 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și 5.000 RON daune morale;

- N.F., fratele victimei - 1.000 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și 5.000 RON daune morale;

- C.N., fratele victimei - 5.000 RON daune morale;

- M.C., soacra victimei - 4.630 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și 20.000 RON daune morale.

Deși prin înscrisul depus la dosar, M.C. a solicitat majorarea daunelor morale pentru toate părțile civile, instanța a constatat că aceasta este reprezentantul legal doar al minorilor și nu a fost mandatată de celelalte părți civile pentru a le modifica acțiunile civile, astfel că instanța, la soluționare, va avea în vedere constituirile inițiale de parte civilă ale numiților N.M., N.F., C.N.

Referitor la daunele materiale solicitate de părțile civile reprezentând cheltuielile de înmormântare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, părțile civile nu au dovedit existența prejudiciului, respectiv că au efectuat aceste cheltuieli. Așa cum au declarat martorii G.V. și D.I., întrucât familia victimei era săracă, cheltuielile de înmormântare au fost suportate de către oamenii din sat, în acest sens s-au adunat bani și produse alimentare, astfel că instanța a respins cererea de acordare a daunelor materiale.

Cu privire la prejudiciul moral suferit de părțile civile N.D.M. și N.A.N., copiii victimei, N.M., mama victimei, N.F. și C.N., frații victimei, instanța a apreciat că este de necontestat că prin fapta inculpatului și rezultatul produs de acesta - moartea victimei - s-au produs grave suferințe morale iremediabile, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța având în vedere atât suferințele psihice cauzate fiicei victimei, dar și faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei.

Prejudiciul moral suferit de partea civilă M.C., nu a fost dovedit cu nicio probă, astfel că nu se poate presupune că între ginere și soacră exista o legătură afectivă atât de puternică încât să justifice acordarea de daune morale, motiv pentru care instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.

În ceea ce privește pensia de întreținere solicitată în numele celor doi minori, în opinia instanței, chiar dacă victima - decedată în urma săvârșirii unei fapte ilicite - nu era încadrată în muncă, inculpatul datorează despăgubiri, sub forma unor prestații periodice lunare, pentru întreținerea copiilor minori, calculate la venitul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Prestația periodică s-a calculat în raport cu dispozițiile art. 94 C. fam., la data comiterii faptei – 06 martie 2011 era în vigoare H.G. nr. 1193/2010, care stabilea cuantumul salariului de bază minim brut garantat la 670 RON lunar (670 x 1/3).

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul M.G. solicitând desființarea acesteia și în rejudecare respingerea acțiunii civile.

Inculpatul a apreciat că între victimă și membrii familiei sale – părți civile în cauză - exista o relație conflictuală astfel încât acordarea daunelor morale este nejustificată.

De asemenea, obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri periodice în favoarea celor doi minori nu se impune în condițiile în care victima nu realiza venituri.

Prin Decizia penală nr. 14/A din 3 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat.

A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, instanța de apel a reținut că prin fapta comisă de inculpat, ce a avut ca rezultat moartea victimei, s-a adus atingere vieții de familie a părților civile, modificând echilibrul acesteia.

Împrejurarea că victima mai avea conflicte cu familia sa nu este de natură a duce la concluzia că uciderea fiului, respectiv a fratelui părților civile nu a cauzat acestora suferințe morale.

De asemenea, prin uciderea tatălui părților civile N.D. și N.A., viața de familie a acestora a fost modificată irevocabil, părțile civile minore fiind lipsite, pentru viitor, de singurul părinte pe care îl aveau, mama fiind decedată.

Ca atare, s-a apreciat că instanța de fond a cuantificat în mod corespunzător prejudiciul material și moral cauzat părților civile, obligându-l pe inculpat la plata acestora.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.G. invocând incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și în rejudecare reducerea despăgubirilor la care a fost obligat prin sentința pronunțată de instanța de fond.

În susținerea căii de atac a fost invocată situația materială precară a familiei inculpatului, aflându-se în imposibilitatea de a acoperi prejudiciul.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, cauza conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Prealabil examinării fondului recursului declarat de inculpatul M.G. se impune a se stabili în ce măsură criticile acestuia sub aspectul laturii civile – mai exact cuantificarea greșită a prejudiciului stabilit de instanța de fond - pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. sau a unui alt caz de casare dintre cele prevăzute în același text de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. – reintrodus prin art. XVIII pct. 49 din Legea nr. 202/2010, urmare pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 783/2009 – hotărârile pot fi supuse casării și atunci când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale – penală/civilă - se poate produce în trei modalități principale: neaplicarea de către instanța de fond a unor proceduri legale care trebuiau aplicate; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greșită a dispozițiilor legale care trebuiau aplicate.

Aceste modalități de încălcare a legii sunt valabile atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura civilă a procesului penal.

Ne aflăm în prezența unei greșite aplicări a legii civile atunci când instanța a obligat inculpatul la despăgubiri, deși nu erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale – existența faptei, săvârșirea acesteia de către inculpat, legătura de cauzalitate – sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este prevăzut de legea civilă.

În ceea ce privește greșita întindere a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, aceasta poate constitui o critică în calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care, cazurile de casare prevăzute în alineatul I pot fi invocate, atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei.

Critica privind latura civilă a cauzei poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. dar și cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., putându-se reține o greșită aplicare a dispozițiilor civile în raport de criteriile prevăzute de legea civilă care obligă la o reparație completă și justă a prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune.

Se impune a se reține că acest caz de casare, sub aspectul laturii penale, se circumscrie aspectelor de netemeinicie a unei hotărâri, de greșita individualizare a sancțiunii și nu de nelegalitate. Netemeinicia poate viza însă atât latura penală, cât și latura civilă în cazul în care s-a constatat o greșită stabilire a cuantumului despăgubirilor civile.

În fine, trebuie avut în vedere și faptul că în C. proc. civ. – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - este reglementat un caz de casare care se referă la hotărârile pronunțate lipsite de temei legal ori când au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin urmare, câtă vreme în recursul civil ce are ca obiect daunele produse printr-o infracțiune, există un caz de casare pentru aplicarea greșită a legii civile și în procesul penal, trebuie să existe un caz de casare care să permită instanței de recurs a verifica dacă legea civilă a fost sau nu corect aplicată.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța penală învestită cu soluționarea acțiunii civile dispusă prin Încheierea din 30 mai 2011 – urmare aplicării prevederii simplificate reglementată de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. - a făcut o corectă aplicare a legii civile, obligând inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata daunelor morale.

Din probele administrate rezultă că victima, în vârstă de 34 de ani, locuia împreună cu partea civilă și cei doi minori, mama acestora decedând anterior comiterii infracțiunii. Victima se ocupa de creșterea și educarea minorilor, prestând diferite munci ocazionale.

Moartea victimei a produs suferință familiei acesteia, modificând climatul și echilibrul familial. Copii victimei, în vârstă de 9 respectiv 14 ani, au rămas fără unicul părinte care le asigura confortul și siguranța de care aveau nevoie.

În atare condiții, obligarea inculpatului la plata daunelor morale, dar și la o prestație periodică în favoarea celor doi minori este justificată fără a avea relevanță faptul că situația materială a inculpatului este precară.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.N. și M.R., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N