Classification of fatal assault as qualified murder versus bodily harm causing death; rejection of provocation defense

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 179 din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 08822/99/2009 au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților C.C., R.I., A.C., P.I., deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva Sentinței penale nr. 451 din 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iași.

S-a menținut starea de arest a inculpaților și a fost dedusă arestarea preventivă de la 9 septembrie 2010 la zi.

Au fost obligați apelanții la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 451 din 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iași s-au dispus următoarele:

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C.C., R.I. și A.C. din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

1. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului C.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului C.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.I., zis "N.", cetățean român, studii 11 clase, căsătorit și în curs de divorț, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului R.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului R.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

3. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.C., cetățean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului A.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului A.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

4. În baza art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.I., cetățean român, studii 11 clase, șomer, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului P.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul P.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.C., R.I., A.C. și P.I.

În baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 08 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 357 pct. 2 lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către părțile civile R.N. și R.M. a telefonului mobil ce a aparținut victimei R.C. ce se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.

II. În baza disp. art. 14 și respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile R.N. și R.M. și obligă în solidar pe inculpații C.C., R.I., A.C. și P.I., să achite în solidar către părțile civile suma de 19.565,29 RON reprezentând daune materiale și 200.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, actualizată, a admis acțiunile civile formulate de părțile civile și, în consecință:

A obligat inculpații să plătească în solidar părților civile Serviciul de Ambulanță Iași suma de 1.313 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale victimei pe traseul Deleni - Iași și Spitalului Clinic de Urgențe Iași suma de 2.755,52 RON, la care s-a adăugat dobânda de referință a BNR până la achitarea efectivă a prejudiciului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei în ziua de 07 noiembrie 2009.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpații C.C., R.I., A.C. și P.I. să achite sume de 500 RON fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

I. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași emis în Dosarul nr. 1805/P/2009 la data de 18 decembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.I., cetățean român, studii 11 clase, șomer, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 174 - 175 lit. i) și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., C.C., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 174 - 175 lit. i) și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., R.I., zis "N.", cetățean român, studii 11 clase, căsătorit și în curs de divorț, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 - 175 lit. i), C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și A.C., cetățean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., reținându-se că inculpații C.C., R.I. și P.I. au pătruns la data de 06 noiembrie 2009, pe timp de noapte, în curtea victimei R.C., fiind surprinși de acesta în momentul în care se uitau pe geamul locuinței sale, iar după ce au fugit și au fost urmăriți de victima R.C., l-au dezarmat de bâta pe care o avea asupra sa, aplicându-i mai multe lovituri în cap și peste corp, pe drumul sătesc din Deleni, jud. Iași, victima fiind agresată și de inculpatul A.C., în timp ce inculpatul P.I. arunca cu pietre în picioarele și spatele victimei pentru a o împiedica să-l lovească pe coinculpatul R.I., iar apoi a supravegheat drumul și casele mărginașe pentru a nu fi surprinși de cineva în timp ce ceilalți trei inculpați l-au lovit cu bâtele și cu pumnii pe R.C., leziunile grave craniene conducând la decesul victimei la câteva ore de la producerea agresiunii.

În faza de urmărire penală a fost administrat următorul material probator: planșa fotografică privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, precum și fotografiile executate cu ocazia conducerii în teren cu martorul R.C.I., planșa fotografică privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia examinării inculpaților A.C. și C.C., planșa fotografică privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia examinării hainelor victimei R.C., procesul-verbal de ridicare a hainelor victimei de la Spitalul de Neurochirurgie Iași, concluziile provizorii ale I.M.L Iași din 09 noiembrie 2009, concluziile finale nr. 8330 din 09 noiembrie 2009 ale necropsiei medico-legale efectuată de I.M.L Iași, planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului lui R.C., cazierul judiciar al inculpatului A.C., declarațiile inculpatului A.C., cazierul judiciar al inculpatului P.I., declarațiile inculpatului P.I., cazierul judiciar al inculpatului R.I., declarațiile inculpatului R.I., cazierul judiciar al inculpatului C.C., declarațiile inculpatului C.C., declarațiile martorilor R.N., R.C.I., R.D.E., C.A.M., A.M., R.M., L.V. , R.A., iar faza de cercetare judecătorească, în fața instanței s-au administrat următoarele probe: declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor R.N., R.C.I., R.A., N.G., R.D.E., C.A.M., A.M., R.M., G.I., M.E. și R.M. și înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: în seara de vineri, 06 noiembrie 2009, după orele 20, inculpatul P.I. a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpatul R.I., zis "N.", care l-a rugat "să-i facă rost" de o fată, știind anterior de la acesta că este prieten cu R.C. (zis "C."), la care vin des mai multe fete din sat și întrețin relații sexuale. R.I. i-a spus că mai vine cu încă doi prieteni, care vor și ei să aibă relații sexuale cu acea fată sau alta, astfel încât și-au dat întâlnire la barul lui M.F. din satul Deleni, în afară de inculpatul P.I., toți fiind în stare avansată de ebrietate. Inculpatul P.I. le-a propus prietenilor săi să meargă la locuința lui R.C., știind că la domiciliul acestuia venea des o fată, A.M., care întreținea relații sexuale cu diferiți băieți prin sat.

Trei din cei patru tineri, mai puțin A.C., au mers în curtea lui R.C. în jurul orelor 22 și s-au uitat pe geamul dinspre curte, văzând că în casă se aflau R.C., R.N., R.C.I., surorile acestuia, R.D.E., R.M., precum și alte două fete, A.M. (fata de 13 ani pe care o căutau inculpații) și C.A.M. La un moment dat, R.C. a ieșit din cameră, având o sticlă goală de 2 l în mână, pentru a merge la beci să aducă vin, ocazie cu care i-a surprins pe cei care se uitau pe geam. P.I., care era în curte în apropierea porții, a fugit primul în uliță și s-a ascuns după un copac mai în deal, iar ceilalți trei băieți s-au așezat pe o bancă aflată peste drum, în fața barului lui R.A.

R.C. a venit la ei întrebându-i "ce căutați aici?", dar inculpatul C.C. i-a aplicat câțiva pumni în față, astfel încât R.C. s-a retras, intrând în casă și aruncând sticla pe jos, în fața casei. Le-a povestit celor din interior ce a pățit, după care a luat o bâtă ținută după ușa primei camere și a ieșit din nou ca să-i pedepsească pe cei patru tineri. R.C.I. a ieșit și el, desculț, luând un par de circa 1 m lungime, și a fugit după R.C. "C.", care se îndrepta spre intersecție, după cei patru tineri. Cei patru inculpați au mers din intersecție circa 25 - 30 metri spre stânga drumului principal din sat, după care au mers la dreapta pe un drum lateral, care urca spre clădirea Școlii Deleni, îngustându-se ca o cărare spre capătul dinspre școală.

R.C.I. l-a ajuns din urmă pe inculpatul A.C., care era mai greoi și mai beat și l-a lovit cu bâta peste umăr, acesta a căzut jos, după care martorul R.C.I. s-a urcat peste el, încercând să-l lovească cu pumnii, timp în care R.C. "C." a urcat trecând pe lângă ei spre ceilalți trei inculpați opriți mai în deal, având bâta în mână. Ceilalți trei inculpați au văzut că A.C. fusese ajuns, astfel încât s-au oprit și s-au întors spre el pentru a-l ajuta. R.C. "C." ajunsese astfel în fața inculpatului R.I., zis "N.", încercând să-l lovească cu bâta, dar acesta se ferea, retrăgându-se spre deal, astfel încât dădea loviturile în aer sau în pământ.

Inculpatul P.I. aflat la circa 5 - 6 metri mai în deal, a început să arunce cu pietre în R.C., în zona picioarelor și a spatelui, pentru a nu-l nimeri din greșeală pe prietenul său, R.I., care se ferea de loviturile de bâtă date de R.C. în gol. Inculpatul C.C. a mers în acest timp câțiva metri în vale pentru a-l ajuta pe A.C., în momentul în care R.C.I., care se urcase pe inculpat, îl zgâriase cu unghiile pe obrazul drept, aproape de nas. C.C. i-a smuls bâta din mână lui R.C.I. și i-a aplicat o lovitură în zona umărului stâng, iar acesta s-a ridicat și a fugit.

După aceasta, C.C. a revenit spre deal și l-a lovit cu bâta în spate pe R.C., zis "C.", care s-a aplecat, după care l-a prins cu ambele mâini de brațe, pe la spate, fiind mușcat de degetul mare al mâinii drepte. Imediat, inculpatul R.I., zis "N." i-a smuls bâta din mâna lui R.C. și i-a aplicat mai multe lovituri în cap, la fel făcând și inculpatul C.C. R.C. "C." căzuse cu fața în jos, iar inculpatul A.C., care urcase și el spre grupul său, a început să lovească victima cu pumnul peste față și gât. În acest timp, inculpatul P.I. stătea lângă cei care îl băteau pe R.C. și supraveghea zona pentru a nu fi surprinși de vecini sau de vreo persoană venită în ajutor.

Imediat, a apărut R.N., fratele victimei, fiind văzut de toți inculpații în același timp, astfel încât au abandonat victima fugind cu toții în deal, pe drumul îngust care desparte școala de gardul de sârmă al unei grădini. R.N. i-a fugărit până la locul în care se îngusta drumul, după care s-a întors la fratele său și l-a ajutat să se ridice, întorcându-se amândoi spre locuința lor.

R.C. a fost transportat în aceeași noapte cu mașina Secției de Ambulanță Hârlău la Spitalul Clinic de Neurochirurgie Iași, unde a fost operat în regim de urgență, dar a decedat imediat ca urmare a leziunilor grave suferite.

Din concluziile Raportului de constatare medico-legală de necropsie al I.M.L. Iași din 07 decembrie 2009 a rezultat că victima infracțiunii prezenta un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural temporo-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacții echimotice și exepriații, echimoză antebraț stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriații antebraț drept, echimoze violacee în zona ochiului și pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, fiind produse prin lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, între leziunile de violență și deces există o legătură directă de cauzalitate.

Această dinamică infracțională s-a reținut în urma coroborării declarațiilor inculpaților care au recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptelor, mai puțin inculpatul P.I., care a declarat că el a rămas împreună cu A.C. în afara curții victimei, ori A.C. și ceilalți doi inculpați confirmă faptul că P.I. a intrat și el în curte, dar s-a oprit în apropierea porții, spre deosebire de C.C. și R.I., care au mers și s-au uitat pe geam în camera unde se aflau victima și celelalte persoane, declarația martorei A.M. care a arătat că s-a uitat pe geam și a văzut afară șase persoane, recunoscându-l pe inculpatul P.I., cu declarația martorului R.C.I. care a declarat în fața instanței că a văzut când victima a fost lovită și l-a recunoscut din grupul de agresori pe inculpatul P.I., declarațiile martorilor R.N., R.C.I., R.A., R.D.E.; C.A.M., A.M. și R.M. care erau în casă în momentul în care victima a intrat și a spus că i-a bătaie la el în poartă și cu concluziile Raportului medico-legale de necropsie al I.M.L. Iași din 07 decembrie 2009 din care a rezultat că victima infracțiunii prezenta un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural temporo-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacții echimotice și exepriații, echimoză antebraț stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriații antebraț drept, echimoze violacee în zona ochiului și pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, fiind produse prin lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, între leziunile de violență și deces există o legătură directă de cauzalitate.

În drept, prima instanța a apreciat că, faptele inculpaților C.C., R.I. și P.I. care în noaptea de 06 noiembrie 2009 au pătruns fără drept în curtea victimei R.C., inculpatul P.I. rămânând în apropierea porții în timp ce inculpații C.C. și R.I. se uitau pe geamul locuinței, fiind surprinși de victima R.C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "violare de domiciliu" în forma agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de intrare în curtea locuinței victimei R.C. fără consimțământul acestuia, urmarea imediată constând în încălcarea libertății persoanei de a avea un domiciliu în care să-și desfășoare viața personală fără nici un amestec din partea altcuiva, iar între faptă și urmarea imediată existând legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că inculpații au acționat cu intenție directă, acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptelor lor, aspect care rezultă din aspectul că nici măcar nu au încercat să discute cu victima.

Referitor la încadrarea faptelor săvârșite de inculpați, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., acțiunea de intrare în curtea locuinței victimei R.C. fără consimțământul acestuia realizându-se pe timp de noapte.

Faptele inculpaților C.C., R.I. și A.C., care în noaptea de 6 noiembrie 2009, au aplicat mai multe lovituri în cap și peste corp victimei R.C., pe drumul sătesc din Deleni, jud. Iași, producându-i leziuni grave craniene care au condus la decesul victimei la câteva ore de la producerea agresiunii, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor "omor calificat", prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de lovire a victimei cu bâte, pumni, picior în zona capului, urmarea imediată constând în decesul acesteia, conform concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză, moartea a fost violentă, iar între leziunile traumatice și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că inculpații au acționat cu intenție directă acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din zona vitală care a fost agresată, respectiv zona capului.

Referitor la încadrarea faptei săvârșite de inculpați, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., lovirea producându-se, în loc public, respectiv pe drumul comunal.

Fapta inculpatului P.I., care a fugit pe drumul sătesc împreună cu ceilalți inculpați, urmăriți de victimă, a început să arunce cu pietre în picioarele și spatele victimei pentru a o împiedica să-l lovească pe coinculpatul R.I., apoi a supravegheat drumul și casele mărginașe pentru a nu fi surprinși de cineva în timp ce ceilalți trei inculpați l-au lovit cu bâtele și cu pumnii pe R.C., acesta decedând în aceeași noapte ca urmare a leziunilor grave suferite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la omor calificat", prev. de art. 26 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de supraveghere a drumului și a caselor mărginașe pentru a nu fi surprinși de cineva în timp ce ceilalți trei inculpați l-au lovit cu bâtele și cu pumnii pe R.C., consolidând astfel rezoluțiunea infracțională a celorlalți inculpați, urmarea imediată constând în decesul victimei, conform concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză, moartea a fost violentă, iar între leziunile traumatice și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din faptul că a văzut că ceilalți inculpați lovesc victima în zona vitală care a fost agresată, respectiv zona capului.

Referitor la încadrarea faptei săvârșită de inculpat, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., activitatea infracțională realizându-se în loc public în loc public, respectiv pe drumul comunal.

Referitor la cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., respectiv lovituri cauzatoare de moarte, formulate de inculpații C.C., R.I. și A.C. deoarece nu au avut intenția de a ucide victima, prima instanța le-a apreciat ca nefondate pentru următoarele considerente:

Conform concluziilor Raportului medico-legale de necropsie al I.M.L. Iași din 07 decembrie 2009 rezultă că victima infracțiunii prezenta un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural temporo-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacții echimotice și exepriații, echimoză antebraț stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriații antebraț drept, echimoze violacee în zona ochiului și pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, fiind produse prin lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, între leziunile de violență și deces există o legătură directă de cauzalitate. Prin urmare, în condițiile în care, inculpații au lovit victima într-o zonă vitală a corpului, respectiv în cap și cu un obiect contondent, respectiv bâtă, iar aceștia au înțeles să se oprească din aplicarea loviturilor în momentul în care a apărut martorul R.N., fratele victimei, instanța a apreciat că aceștia au prevăzut urmarea imediată a faptelor lor, respectiv decesul victimei și au urmărit producerea acestuia, niciunul dintre inculpați neacționând pentru a întrerupe atacul asupra victimei.

Referitor la susținerea apărătorului inculpatului P.I. în sensul de a se dispune o soluție de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) și e) C. proc. pen., prima instanța a apreciat ca nefondată, având în vedere că din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, rezultă că este pe deplin dovedită vinovăția sub forma intenției directe a inculpatului cu privire la cele două infracțiuni pentru care este cercetat, respectiv complicitate la infracțiunea de omor calificat și violare de domiciliu.

Prin urmare:

1. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul C.C., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului C.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul C.C., a fost condamnat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului C.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul R.I., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului R.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul R.I., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului R.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

3. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul A.C., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului A.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului A.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

4. În baza art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul P.I., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului P.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul P.I., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului P.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpați este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise – noaptea și pe drumul comunal, și nu în ultimul rând urmarea cea mai gravă produsă, respectiv pierderea unei vieți.

La rândul lor, inculpații prezintă un pericol social, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care au comis infracțiunile, instanța a apreciat că reinserția socială a inculpaților nu poate avea loc decât prin stabilirea și, ulterior, aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție, dar având în vedere faptul că inculpații nu au antecedente penale, iar din caracterizările depuse și din declarațiile martorilor în circumstanțiere rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți ca fiind persoane violente sau cu un comportament antisocial, pedepsele au fost orientate spre minimul special, respectiv 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Cu privire la faptul că a aplicat aceleași pedepse pentru cei patru inculpați, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații C.C., R.I. și A.C. au contribuit în mod egal la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., în condițiile în care leziunile produse victimei au rezultat în urma aplicării unor lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, în zona capului, între leziunile de violență și deces existând o legătură directă de cauzalitate, neputându-se stabili dacă lovitura unui anumit inculpat a condus la decesul victimei.

Referitor la inculpatul P.I. cercetat pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, instanța a aplicat aceeași pedeapsă ca și a autorilor infracțiunii de omor calificat, având forma de complicitate materială realizată prin supravegherea zonei în timp ce ceilalți trei inculpați agresau victima, acțiunea sa fiind de natură să contribuie la încurajarea autorilor să continue lovirea victimei.

Referitor la susținerile apărătorilor inculpaților în sensul ca la individualizarea pedepsei instanța să rețină o anumită stare de provocare deoarece victima a plecat în urmărirea inculpaților înarmată cu o bâtă, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care astfel cum s-a reținut inculpații C.C., R.I. și P.I. au pătruns fără drept în curtea victimei R.C., iar producerea unei puternice tulburări sau emoții în persoana inculpaților nu este plauzibilă, victima fiind singură, iar inculpații în număr de patru, aceștia lovind victima în zona capului și după ce au dezarmat-o.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., având în vedere natura infracțiunii pentru care a dispus condamnarea, activitate infracțională ce denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibile cu dreptul de a fi ales.

Referitor la măsura preventivă a arestării inculpaților, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare, pentru aceleași considerente mai sus prezentate, privarea de libertate a acestora.

În consecință, în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea arestării inculpaților, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din pedepsele aplicate a perioadei reținerii și arestării preventive, la 08 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 357 pct. 2 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către părțile civile R.N. și R.M. a telefonului mobil ce a aparținut victimei R.C. ce se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.

II. Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat următoarele:

În ședința publică din 11 martie 2010, părțile civile R.N. și R.M. au solicitat de la inculpați suma de 19.565,29 RON reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare și praznice și suma de 50.000 RON de la fiecare inculpat cu titlu de daune morale.

Cu privire la daunele materiale, respectiv suma de 19.565,29 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznice, instanța a apreciat că acestea au fost pe deplin dovedite cu înscrisuri și cei doi martori, G.I. și M.E., în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpaților – acțiunea de lovire a victimei cu bâte, pumni, picior în zona capului și acțiunea de supraveghere a drumului și a caselor mărginașe; prejudiciul - decesul victimei și efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea acesteia și cu praznicele ulterioare, vinovăția inculpaților - sub forma intenției și legătură directă de cauzalitate dintre faptele licite și urmarea produsă.

Cu privire la daunele morale, respectiv suma de 50.000 RON de la fiecare inculpat, prima instanța a apreciat că și acestea au fost pe deplin dovedite cu cei doi martori, G.I. și M.E., în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpaților – acțiunea de lovire a victimei cu bâte, pumni, picior în zona capului și acțiunea de supraveghere a drumului și a caselor mărginașe; prejudiciul - decesul victimei și suferința inerentă produsă părinților victimei, vinovăția inculpaților - sub forma intenției și legătura directă de cauzalitate dintre faptele licite și urmarea produsă. La reținerea sumei totale de 200.000 RON reprezentând daune morale, instanța a avut în vedere și faptul că practica judiciară a acordat în mod constant despăgubirile morale mult mai substanțiale, decât suma solicitată de părțile civile, pentru infracțiuni care au avut același rezultat, pierderea unei vieți, dar care au fost săvârșite cu forma de vinovăție a culpei.

Prin urmare, în baza disp. art. 14 și respectiv art. 346 C. proc. pen. instanța a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile R.N. și R.M. și a obligat în solidar inculpații C.C., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente, R.I., zis "N.", cetățean român, studii 11 clase, căsătorit și în curs de divorț, A.C., cetățean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit și P.I., cetățean român, studii 11 clase, șomer, necăsătorit, să achite în solidar către părțile civile suma de 19.565,29 RON reprezentând daune materiale și 200.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, actualizată, s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile și inculpații au fost obligați să plătească în solidar părților civile Serviciul de Ambulanță Iași suma de 1.313 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale victimei pe traseul Deleni - Iași și Spitalului Clinic de Urgențe Iași suma de 2.755,52 RON, la care se adaugă dobânda de referință a BNR până la achitarea efectivă a prejudiciului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei în ziua de 07 noiembrie 2009.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații C.C., R.I., A.C. și P.I. să achite sume de 500 RON fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpații C.C., R.I., A.C. și P.I. și criticată ca nelegală și netemeinică.

Prin apelul declarat, inculpatul C.C. a invocat următoarele critici:

- soluția pronunțată de prima instanță privind condamnarea sa pentru infracțiunea de violare de domiciliu este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate ce nu confirmă pătrunderea fără drept în curtea locuinței victimei.

Prin declarația dată în faza urmăririi penale a arătat că nu a intrat în curte, incidentul cu victima având loc în fața curții, în timp ce se afla pe o bancă în stradă împreună cu ceilalți coinculpați.

În lipsa unui suport probator care să dovedească vinovăția sa în comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, soluția primei instanțe este greșită, în cauză impunându-se pronunțarea unei soluții de achitare;

- sub aspectul infracțiunii de omor calificat apelantul consideră că a fost reținută greșit contribuția sa materială directă în condițiile în care nu a lovit victima cu parul în cap, ci a intervenit doar pentru aplanarea conflictului și pentru a împiedica pe victimă să-l lovească pe inculpatul R.I. fără a urmări sau a dori vreun moment decesul victimei;

- în mod greșit, prima instanță nu a reținut în cauză circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. justificată de conduita extrem de violentă a victimei care înarmată cu o bâtă și însoțită de o altă persoană – R.C.I. de asemenea înarmată, i-a urmărit cu intenția de a-i agresa;

- sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, apelantul a solicitat a se ține seama de faptul că este persoana cu o conduită anterioară foarte bună, apreciată în societate, ce nu prezintă pericol social;

- în latura civilă, inculpatul a susținut că instanța de fond a apreciat greșit întinderea daunelor materiale și morale acordate părților civile ce nu au prezentat probe care să confirme suma de 19.565,29 RON, iar cuantumul daunelor morale a fost calculat contrar dispozițiilor legale și practicii judiciare ce stabilesc că acoperirea prejudiciului moral trebuie să aibă în vedere suferința și paguba părților vătămate.

Pentru aceste motive, a solicitat reaprecierea cuantumului despăgubirilor civile stabilite de prima instanță în raport și de circumstanța provocării ce trebuie reținută în cauză.

Criticile formulate de inculpatul apelant R.I. au vizat următoarele aspecte:

- evaluarea juridică a activității sale infracționale a fost făcută greșit de către prima instanță ce nu a ținut seama de faptul că nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide, nu a prevăzut urmarea certă a acțiunilor exercitate și nu a urmărit producerea rezultatului, pe care nu l-a acceptat, ci cu intenția de a se apăra pe sine și pe ceilalți inculpați, iar moartea victimei reprezintă un rezultat ce a depășit intenția sa;

- în raport de împrejurările concrete ale cauzei trebuia reținută în cauză circumstanța atenuantă a provocării, victima fiind cea care a inițiat agresiunea urmărindu-l și încercând să-l lovească, conduită ce i-a produs o tulburare psihică sub imperiul căreia a acționat;

- greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, fără a se da eficiență circumstanțelor personale – lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară și atitudinea ulterioară caracterizată prin sinceritate și regret – ce justifică reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, a solicitat, urmare redozării cuantumului pedepsei, aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul A.C. a susținut că:

- instanța de fond a reținut o situație de fapt contrară probatoriului administrat ce nu dovedește că ar fi agresat victima cu pumnii în timp ce aceasta era căzută;

- chiar dacă ar fi real că a aplicat victimei lovituri cu pumnul peste față și gât, aceste lovituri nu au condus la moartea victimei și nu evidențiază faptul că ar fi urmărit decesul acesteia;

- nu s-a dovedit că activitatea sa materială a ajutat pe ceilalți coinculpați sau a contribuit în vreun fel la producerea rezultatului.

În raport de aceste motive, a solicitat reevaluarea activității sale infracționale ce nu a avut ca urmare decesul victimei, ci cel mult o vătămare corporală a acesteia și pe cale de consecință recalificarea juridică a faptei;

- în cauză trebuia să se dea eficiență prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. în condițiile în care nu a pătruns în curtea locuinței victimei, a fost urmărit și lovit cu bâta de către numitul R.C.I., ce o însoțea pe victimă;

- la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont de activitatea materială efectivă, apreciind pentru toți inculpații aceeași pedeapsă; considerând că răspunderea penală și întinderea pedepsei trebuie să fie în raport cu activitatea efectivă și personală, pe fondul stării de provocare, apelantul a solicitat reanalizarea cuantumului pedepsei aplicate;

- în latura civilă a cauzei, a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor materiale și morale acordate ținându-se seama și de circumstanța provocării.

Motivându-și apelul declarat, inculpatul P.I. a formulat următoarele critici:

- încadrarea juridică dată faptei sale este eronată întrucât nu a avut intenția să suprime viața victimei, dimpotrivă a încercat să aplaneze conflictul și a aruncat cu pietre pentru a despărți victima de inculpați; după terminarea conflictului, victima s-a deplasat la domiciliul său și a refuzat să meargă la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale, decesul intervenind după circa 8 - 10 ore.

În raport de aceste elemente, consideră că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la loviri cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 183 C. pen.

- pe planul individualizării pedepsei a susținut că ,,prima instanță nu a ținut seama de contribuția sa sub forma complicității, de lipsa antecedentelor penale și de faptul că este o persoană integrată social, cu o bună conduită în familie și comunitate conform caracterizărilor depuse la dosar;

- în latura civilă, a solicitat reanalizarea daunelor materiale și morale prin prisma contribuției sale la săvârșirea infracțiunii în calitate de complice.

Curtea examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei la soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpați, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.

Ținând seama de dispozițiile art. 289 C. proc. pen., instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a readministra probele din cursul urmăririi penale pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate de către toate părțile în ședința publică.

Astfel, prima instanță a procedat la audierea martorilor din lucrări R.N., R.C.I., R.A., R.M., C.A.M., R.D.E., A.M., a admis probele solicitate de inculpați – acte și martori în circumstanțiere și de părțile civile - înscrisuri și martori pentru dovedirea pretențiilor civile – și în consecință a audiat martorii N.G., R.M., G.I. și M.E.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților C.C., R.I., A.C. și P.I. în săvârșirea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

Vinovăția inculpaților C.C., R.I., A.C. și P.I. în comiterea faptelor a fost reținută corect de prima instanță pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului și conducere în teren de către martorii R.C.I. și R.N., a planșelor fotografice privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, precum și cu examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, a concluziilor Raportului de necropsie medico-legală ce atestă că moartea victimei R.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural, plăgi contuze epicraniene, leziunile fiind produse prin loviri active repetate cu corpuri contondente, iar, între leziuni și deces există o legătură directă de cauzalitate, a depozițiilor date de martorii R.N., R.C.I., R.A., R.D.E., C.A.M., A.M., R.M. și a declarațiilor inculpaților.

Audiați în faza urmăririi penale, inculpații C.C., R.I. și A.C. au recunoscut comiterea faptelor și au relatat în detaliu circumstanțele concrete în care s-a derulat activitatea infracțională și contribuțiile avute de fiecare la aceasta.

Inculpatul P.I. a recunoscut sprijinul acordat celorlalți inculpați în timpul derulării activității infracționale și a relatat maniera de implicare a fiecăruia în lovirea victimei. A negat că ar fi intrat în curtea locuinței victimei, declarând că a rămas cu inculpatul A.C. în uliță.

În fața primei instanțe, inculpații au declarat că nu doresc să fie audiați, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.I. precizând că nu a fost în curtea victimei și nu a văzut ce s-a întâmplat când s-au lovit părțile implicate în conflict, el doar a aruncat cu pietre și a fugit de la locul faptei.

În faza apelului, inculpații și-au menținut poziția adoptată și nu au dorit să dea declarație.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.

Din coroborarea declarațiilor inculpaților date în faza urmăririi penale cu constatările din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din Raportul de necropsie medico-legală și declarațiile martorilor audiați în cauză au rezultat contribuțiile concrete ale inculpaților la săvârșirea infracțiunilor și consecințele acestora.

Astfel, în ce privește infracțiunea de violare de domiciliu reținută în sarcina inculpaților C.C., R.I. și P.I. s-a probat cu certitudine faptul că în noaptea de 6 noiembrie 2009, cei trei inculpați au pătruns fără drept, în curtea locuinței victimei R.C., inculpatul P.I. rămânând în apropierea porții în timp ce inculpații C.C. și R.I. se uitau pe geamul locuinței, fiind surprinși de victimă.

În acest sens, elocvente sunt:

- depozițiile date de inculpații C.C. și R.I. în faza urmăririi penale prin care au relatat că au intrat în curte împreună cu inculpatul P.I., s-au uitat pe geam și au fugit în uliță când victima a ieșit în curte și i-a surprins;

- declarațiile inculpatului P.I. care, în mod constant, i-a indicat pe inculpații C.C. și R.I. ca fiind cei ce au pătruns în curtea victimei, s-au uitat pe geam și fiind surprinși de victimă au fugit și s-au așezat pe o bancă de peste drum.

Cu privire la participarea sa la comiterea acestei fapte, inițial, în faza urmăririi penale a declarat că a rămas în stradă, ulterior, în aceeași fază a procesului penal, a relatat că a intrat doar după poartă și nu a mai înaintat, iar, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești a susținut că nu a pătruns în curtea locuinței victimei.

- relatările făcute de inculpatul A.C. ce a descris în detaliu condițiile în care inculpații C.C., R.I. și P.I. au intrat în curtea locuinței victimei R.C.;

- depoziția martorei A.M. din cursul urmăririi penale, persoană ce se afla în locuința victimei în seara zilei de 6 noiembrie 2009 și a declarat că s-a uitat pe geam și l-a văzut pe inculpatul P.I. în curte.

Evaluând toate aceste probe, Curtea a constatat că, în mod judicios, a apreciat prima instanță că este dovedită pe deplin participarea inculpaților C.C., R.I. și P.I. la comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prin coroborarea declarațiilor tuturor inculpaților, date imediat după fapte, declarații care coincid în toate aspectele relevante și se coroborează cu împrejurările relevate și de martora A.M.

Declarațiile date de inculpatul P.I. prin care a prezentat varianta neimplicării sale în acțiunea de pătrundere, fără drept, în curtea locuinței victimei au fost evaluate de prima instanță în contextul tuturor probelor administrate în cauză și au fost înlăturate în mod just întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate și sunt infirmate chiar de declarația dată de același inculpat în fața procurorului prin care a recunoscut că a intrat în curte, dar, a rămas în apropierea porții.

De asemenea, analiza depoziției date în faza cercetării judecătorești de către martora A.M. prin care aceasta a revenit și a susținut că nu s-a uitat pe geam și nu a văzut cine era în curte, în contextul probator al cauzei a îndreptățit instanța de fond să nu o rețină sub acest aspect întrucât revenirea sa nu a fost justificată, nefiind dovedită exercitarea asupra sa a unor mijloace de constrângere enumerate de art. 68 C. proc. pen. pentru ca declarația sa inițială dată imediat după derularea evenimentelor să-și piardă valoarea probatorie și nu se coroborează cu restul probelor administrate.

Concluzionând, față de întreg materialul probator administrat și elementele evidențiate în urma analizării acestuia, în mod justificat, prima instanță a reținut, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpaților C.C., R.I. și P.I. în comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., criticile formulate de inculpați prin apelurile declarate sub acest aspect s-a reținut a fi neîntemeiate.

În ce privește infracțiunea de omor calificat reținută în sarcina inculpaților C.C., R.I. și A.C., sub forma coautoratului și a complicității în cazul inculpatului P.I., Curtea a constatat că prin apelurile promovate inculpații au criticat soluția de condamnare dispusă în sensul că prima instanță nu a stabilit corect contribuția fiecăruia, consecințele acțiunii comise de fiecare dintre ei, intenția reală cu care au acționat, cu consecința unei greșite calificări juridice a faptelor, precum și nereținerea în cauză a circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța de apel a apreciat criticile invocate ca fiind nefondate.

Astfel, din coroborarea constatărilor din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 7 noiembrie 2009 și a planșelor fotografice ce relevă locul unde s-a consumat agresiunea asupra victimei R.C., cu concluziile raportului de necropsie încheiat de I.M.L. Iași ce atestă faptul că victima a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural tempero-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacții și excoriații, echimoză antebraț stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriații antebraț drept, echimoze violacee în zona ochiului și pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, leziuni produse prin loviri active repetate cu corpuri contondente, între leziuni și deces existând o legătură directă de cauzalitate, cu declarațiile inculpaților ce au relatat circumstanțele concrete în care s-a derulat conflictul și contribuțiile avute de fiecare la agresarea fizică a victimei, cu declarația martorului R.N. ce relevă că i-a surprins pe inculpați în timp ce fugeau de la locul faptei, datorită apariției sale, că a ridicat victima de jos și a condus-o la locuința acesteia unde i-a acordat îngrijiri, declarația martorului R.C.I. ce a indicat circumstanțele de loc, mod și timp în care au acționat inculpații, declarațiile martorilor R.D.E., C.A.M., A.M. și R.M. ce se aflau în locuința victimei în seara zilei de 6 noiembrie 2009, anterior, dar și ulterior agresării victimei rezultă, în mod neechivoc, vinovăția inculpaților C.C., R.I. și A.C. în săvârșirea infracțiunii de omor calificat și a inculpatului P.I. în comiterea infracțiunii de complicitate la omor calificat.

S-a mai reținut că elementele probatorii menționate mai sus au relevat faptul că în seara zilei de 6 noiembrie 2009 în jurul orelor 22.00 inculpații au luat hotărârea să găsească o fată pentru a întreține relații sexuale, drept pentru care s-au deplasat în preajma locuinței victimei, unde se afla și minora A.M., pe care o căutau; inculpații C.C., R.I. și P.I. au mers în curtea victimei, s-au uitat pe geam după fata pe care o căutau, timp în care din casă a ieșit victima ce dorea să meargă la beci, inculpații fiind surprinși, au fugit și s-au așezat pe o bancă de peste drum; victima a mers după inculpați și i-a întrebat ce caută, iar inculpatul C.C. a lovit-o de mai multe ori cu pumnii în față, determinând retragerea victimei care s-a dus în casă, le-a povestit celor din interior ce a pățit, după care s-a înarmat cu o bâtă și a ieșit din nou, fiind urmat de martorul R.C.I. care s-a înarmat și el cu un lemn; victima l-a ajuns pe inculpatul R.I., a încercat să-l lovească, dar acesta s-a ferit de fiecare lovitură, retrăgându-se din fața victimei, în același timp inculpatul P.I., aflat la 5 - 6 m mai la deal, a aruncat cu pietre spre victimă; inculpatul A.C. a fost ajuns de martorul R.C.I. care l-a culcat la pământ, dar a fost salvat de inculpatul C.C. care i-a smuls bâta din mână și i-a aplicat martorului o lovitură în zona umărului stâng, determinând fuga acestuia; inculpatul C.C. s-a îndreptat spre victimă, a lovit-o cu bâta în spate, după care a prins-o cu mâinile pe la spate, fiind mușcat de degetul mare; inculpatul R.I. i-a smuls victimei bâta din mână după care i-a aplicat mai multe lovituri în cap, la fel și inculpatul C.C. cu bâta luată de la martorul R.C.I., după aceste lovituri victima a căzut la pământ cu fața în jos, fiind întoarsă de inculpatul A.C. care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste față și gât.

Același probatoriu a dovedit și faptul că în timpul agresării victimei de către inculpații C.C., R.I. și A.C., inculpatul P.I. le-a acordat sprijin moral și material supraveghind zona în care se derula conflictul pentru a nu fi surprinși de persoanele ce ar fi putut veni în ajutorul victimei sau de vecini și aruncând cu pietre asupra victimei.

Victima a fost abandonată după ce la fața locului a ajuns fratele acesteia, R.N., care i-a alungat pe inculpați și a ajutat victima să se ridice și să ajungă acasă, de unde a fost transportată la spital și operată, decedând însă ca urmare a leziunilor grave suferite.

S-a apreciat că, în raport de situația de fapt relevată de probe, prima instanță a stabilit corect că inculpații C.C., R.I. și A.C. au comis în calitate de coautori acte materiale de lovire a victimei cu bâte, pumni, picioare în zona capului, producându-i leziuni grave craniene care au condus la decesul victimei la câteva ore de la producerea agresiunii.

Din succesiunea desfășurării acțiunii infracționale rezultă că toți trei inculpații au acționat în deplin consens, prin acte care s-au completat reciproc și alcătuiesc activitatea unică, indivizibilă de executare a faptei de omor și cauza urmării socialmente periculoasă, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecăruia la producerea rezultatului survenit.

Practica judiciară este constantă în sensul că în acele situații în care mai multe persoane, acționând cu aceeași finalitate – uciderea victimei – au aplicat acesteia numeroase lovituri, ne aflăm în fața unui caz de coautorat, chiar dacă numai una dintre loviturile date a fost mortală; activitatea fiecărui participant, constituind o parte dintr-o activitate indivizibilă de săvârșire a omorului, nu se poate vorbi numai de un autor și de mai mulți complici deoarece toți participanții sunt coautori.

De aceea, nici nu este necesar – pentru determinarea poziției juridice a fiecărui participant - să se stabilească care anume dintre ei a dat lovitura ce a produs moartea.

De asemenea, prima instanță a reținut, în mod corect, că inculpatul P.I. a contribuit în mod imediat la săvârșirea faptei de omor calificat, prin aruncarea cu pietre spre victimă și ulterior prin asigurarea pazei ce a determinat ca inculpații C.C., R.I. și P.I. să acționeze fără vreo reținere, activitate ce îmbracă forma complicității.

Sub aspect subiectiv, prin apelurile declarate, inculpații au susținut că nu au acționat cu intenția de a suprima viața victimei și pe cale de consecință evaluarea juridică dată faptei este greșită, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Examinând criticile apelanților prin raportare la datele cauzei, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praterintenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar, urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei.

Prin urmare, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut, dar, a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Sub acest aspect, atât în doctrină cât și în jurisprudență, s-a subliniat că poziția subiectivă a făptuitorului - intenția de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală - se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum și de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

În speță, rezultă din actele dosarului că inculpații C.C., R.I. și A.C. au lovit cu bâtele, pumnii și picioarele victima într-o zonă vitală, respectiv în cap, în timp ce se afla la pământ și nu mai riposta, iar inculpatul P.I. pe perioada agresării victimei de către ceilalți inculpați deși a auzit strigătele de durere ale acesteia, nu a intervenit, ci, dimpotrivă a supravegheat zona pentru a anunța o eventuală apariție a unor persoane ce ar fi putut veni în ajutorul victimei.

Inculpații au încetat agresiunea asupra victimei și au abandonat-o după ce la fața locului a ajuns fratele acesteia și i-a alungat.

În urma loviturilor primite, victima a prezentat traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural, plăgi contuze epicraniene, leziuni ce dovedesc că inculpații au aplicat victimei lovituri repetate, de intensitate mare asupra unei zone vitale a corpului, având drept consecință numeroase leziuni grave ce au cauzat decesul victimei.

Toate aceste elemente îndreptățesc concluzia că inculpații au avut reprezentarea rezultatului acțiunii lor – moartea victimei – ceea ce caracterizează intenția de a ucide, specifică infracțiunii de omor.

Nici critica formulată de apelanți privind reținerea în cauză a circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. nu a putut fi primită.

Potrivit acestui text, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din împrejurările comiterii faptei și din modul de a acționa al inculpaților nu se poate desprinde concluzia că, în momentul săvârșirii faptei, se aflau într-o puternică stare de tulburare deoarece nu victima, ci, inculpații au provocat incidentul dintre părți, mai întâi prin pătrunderea fără drept, în curtea locuinței victimei care, surprinzându-i le-a atras atenția asupra conduitei necorespunzătoare, ceea ce nu poate fi apreciat ca fiind un „act de violență” sau un „alt act ilicit grav”, de natură a aduce atingere demnității unei persoane, respectiv inculpaților, pentru a constitui un act provocator, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

La acest act firesc al victimei, inculpatul C.C. a răspuns printr-un act de violență, constând în lovirea victimei, de mai multe ori, cu pumnii peste față, act care de această dată, trebuie considerat ca fiind un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen., la adresa victimei.

Victima, astfel provocată, a luat o bâtă și a plecat după inculpați, urmată de martorul R.C.I., înarmat cu un lemn.

În continuarea incidentului, victima a încercat să-l lovească pe inculpatul R.I. care i-a smuls bâta din mână și i-a aplicat mai multe lovituri în cap, la fel și inculpatul C.C. cu bâta luată de la martorul R.C.I., (lovit și alungat de inculpatul C.C.) și ulterior de către inculpatul A.C. ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste față și gât, fiind ajutat de inculpatul P.I. ce a aruncat cu pietre spre victimă și a supravegheat zona.

În doctrină și jurisprudență o astfel de situație a fost denumită „provocare la provocare” care nu poate fi reținută ca stare de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaților, deoarece riposta victimei a fost urmarea provocării anterioare săvârșite de inculpați, iar încercarea acesteia de a-i lovi pe inculpați nu poate fi considerată o provocare de natură să justifice o ripostă disproporționată constând în lovirea victimei cu bâtele și pumnii în mod repetat într-o zonă vitală cu consecința morții acesteia.

Conflictul a fost declanșat de către inculpați ce au provocat-o pe victimă prin violarea domiciliului acesteia și agresarea fizică fără motiv, astfel că fapta victimei de a-i fi urmărit și de a fi încercat să-i lovească, nu a fost de natură a crea o surprindere a inculpaților care să-i determine să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, astfel cum impun prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În raport de cele menționate, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica inculpaților referitoare la greșita nereținere în favoarea lor a scuzei provocării.

Examinând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpaților, Curtea a constatat următoarele:

În operațiunea de individualizare a pedepselor, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., analizează complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunilor, personalitatea făptuitorilor și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

În speță, Curtea a constatat că pedepsele la care au fost condamnați inculpații C.C., R.I., P.I. și A.C. sunt rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comise de fiecare inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise relevat de împrejurările săvârșirii lor, de urmarea ireversibilă produsă, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpaților – lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară în familie și societate și atitudinea procesuală caracterizată prin recunoaștere și regret.

Toate aceste elemente au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaților, de către instanța fondului ce a manifestat clemență prin dozarea pedepselor în cuantum egal cu minimul special prevăzut de textul sancționator, pedepse pe care Curtea le-a apreciat ca răspunzând cerințelor legale, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Scopul pedepsei, așa cum este definit în art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin coborârea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță ori prin schimbarea modalității de executare astfel cum solicită inculpații-apelanți, pedepsele aplicate celor patru inculpați înfăptuind în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție socială a inculpaților, păstrându-se totodată o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei criticată de inculpatul-apelant R.I. ce a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., Curtea a constatat că solicitarea contravine dispozițiilor legale întrucât în situația în care s-ar fi apreciat că pot fi reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului – ceea ce nu este cazul, potrivit celor expuse anterior -, dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. prevăd că pedeapsa poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, deci cel mult 5 ani închisoare, limită ce nu permite acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Pe de altă parte, chiar și în situația în care dispozițiile legale ar fi permis stabilirea unei pedepse în cuantum de maxim 4 ani închisoare, conform art. 861 alin. (1) lit. a) C. pen., periculozitatea socială a faptelor săvârșite, frecvența unor astfel de fapte, valorile sociale protejate – urmarea ireversibilă produsă nu justifică aprecierea că simpla pronunțare a unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească infracțiuni.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că nu pot fi reținute criticile apelanților-inculpați privind greșita individualizare judiciară a pedepselor.

În soluționarea laturii civile, instanța de fond a reținut că părțile civile R.N. și R.M., părinții victimei, sunt îndreptățite la despăgubiri civile – daune materiale, în sumă de 19.565,29 RON și daune materiale în cuantum de 200.000 RON.

În dovedirea acestor pretenții, părțile civile au solicitat, instanța încuviințându-le, admiterea și, respectiv administrarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri.

Martorii G.I. și M.E. au arătat că părțile civile au respectat obiceiul locului și au făcut toate pomenirile tradiționale pentru fiul lor, că la înmormântare au participat aproximativ 200 persoane, iar la praznicele ulterioare – 9 zile și 40 zile – au fost aproximativ 30 - 40 persoane, respectiv 100 persoane fiind respectate toate datinile.

La dosar au fost depuse de părțile civile documente justificative – bonuri fiscale, facturi fiscale, chitanțe, aflate la dosarul de fond.

În stabilirea cuantumului daunelor materiale cuvenite celor două părți civile, instanța de fond, pe baza analizei înscrisurilor depuse la dosar și a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a constatat, în mod corect, că au fost dovedite cheltuielile solicitate în cuantum de 19.565,29 RON.

Având în vedere natura cheltuielilor efectuate, cuantumul mediu al cheltuielilor necesare organizării unui praznic, numărul praznicelor realizate de părțile civile R.N. și R.M., toate aceste coroborate justifică acordarea sumei de 19.565,29 RON, cu titlu de daune materiale, fiind de altfel de notorietate că persoanele care aparțin religiei creștin-ortodoxe cheltuiesc asemenea sume, cu înmormântarea unei persoane și cu pomenirile ulterioare.

În ce privește întinderea daunelor morale acordate prin sentința apelată, Curtea a constatat că a fost apreciată, în mod corect, de instanța de fond care a motivat în mod judicios existența certă a unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința cauzată prin pierderea fiului.

Din punct de vedere civil, reparația acordată are în vedere exclusiv natura și întinderea prejudiciului produs în patrimoniul părților civile, iar sub aspectul daunelor morale se are în vedere necesitatea ca acestea să reflecte o reparație echitabilă, în condițiile în care suferințele psihice nu pot fi cuantificate monetar.

Cuantificarea nu se poate raporta nici la rezultatul produs prin fapta ilicită, nici la resursele materiale ale persoanelor răspunzătoare sau ale părților civile, daunele acordate vizând exclusiv recunoașterea juridică și repararea prejudiciului moral suferit.

În cazul lezării relațiilor sociale, referitoare la dreptul la viață al persoanei, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, instanța fiind cea care, în raport de consecințele suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea dragă.

Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere în urma aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.

Aceste criterii trebuie subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.

Întrucât activitatea infracțională desfășurată de inculpații C.C., R.I., A.C. și P.I. a dus la decesul fiului lor, este incontestabil că părților civile R.M. și R.N. – părinții victimei – le-a fost cauzat un prejudiciu de natură morală estimat corect de prima instanță în raport de consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorii lezate, traumele psihice suferite și măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.

În raport de aceste criterii, Curtea a constatat că prima instanță a apreciat, în mod corect, că alături de pedepsele aplicate inculpaților, suma de 200.000 RON acordată părților civile cu titlu de daune morale este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

Pentru toate considerentele arătate, s-a arătat că motivele de apel formulate de inculpați sunt neîntemeiate, astfel că legalitatea și temeinicia hotărârii apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv care să impună desființarea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.C., R.I., A.C. și P.I. împotriva Sentinței penale nr. 451 din 9 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a menținut-o.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații C.C., A.C., P.I. și R.I.

Inculpatul C.C. a criticat faptul că a fost condamnat pentru infracțiunea de violare de domiciliu, deși nu existau probe suficiente în acest sens.

A criticat de asemenea condamnarea sa pentru infracțiunea de omor calificat, situația de fapt reținută contravenind probelor din dosar.

A solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. întrucât reacția de a lovi victima cu pumnul a fost determinată de faptul că aceasta, la rândul ei, a încercat să-l lovească cu o bâtă.

A invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe de natură să garanteze drepturile recursului și să influențeze soluția procesului.

A invocat de asemenea cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei ca urmare a aplicării art. 73 lit. b) C. pen.

Inculpații A.C., P.I. și R.I. au solicitat admiterea recursului, schimbarea încadrării faptei din infracțiunea de omor calificat în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și reducerea cuantumului pedepsei.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazurilor de casare și a criticilor formulate, cât și prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

În cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. – instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut o analiză amplă a probatoriului administrat în cauză și au răspuns tuturor criticilor formulate de inculpați.

În realitate, inculpatul C.C. critică aprecierea pe care au dat-o instanțele materialului probator în sensul că la reținerea situației de fapt au valorificat anumite probe, înlăturându-le pe altele.

Înalta Curte constată că nu există o discordanță între cele reținute de instanțe în cauză și conținutul real al probelor, că nu au fost ignorate aspecte evidente care au drept consecință pronunțarea altei soluții.

Cele două instanțe au reținut, în mod corect, situația de fapt.

Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 nu e aplicabil în cauză, fapta săvârșită întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu ale celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Victima a fost lovită de inculpați cu bâta în cap, cu pumnul în zona feței și a gâtului și cu pietre, decedând ca urmare a gravelor leziuni craniene.

Diferența între infracțiunea de omor și cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constă în aceea că în cazul omorului loviturile aplicate sunt puternice, apte să producă moartea, pe când în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte făptuitorul aplică violențe de mică intensitate, ce, în mod normal, nu pot conduce la moartea victimei, pe care nu o urmărește și nu o acceptă însă aceasta se produce totuși.

În cauză, din modul în care au aplicat loviturile (obiectele contondente, zonele vizate, intensitatea și numărul loviturilor) nu se poate argumenta că inculpații nu au urmărit sau acceptat moartea victimei și că aceasta a intervenit pe fondul unei culpe.

De aceea, în mod corect, inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea de omor calificat, neputând fi reținută în sarcina lor o infracțiune praeterintenționată.

În mod corect, au argumentat cele două instanțe și imposibilitatea reținerii pentru inculpați a circumstanței atenuante legale a provocării [art. 73 lit. b) C. pen.].

Inculpații au pătruns în curtea victimei fără acordul acesteia și după ce li s-a atras atenția, în loc să părăsească de îndată curtea imobilului, au exercitat acte de violență, inculpatul C.C. lovind de mai multe ori victima cu pumnul în zona feței.

Ca atare nu se poate susține că inculpații au fost provocați, ci că ei au provocat victima să reacționeze violent.

Pedepsele aplicate inculpaților sunt corespunzătoare gravității faptei și circumstanțelor personale ale inculpaților. Având în vedere că sunt egale în cuantum cu minimul special prevăzut de lege atât pentru infracțiunea de omor calificat, cât și pentru cea de violare de domiciliu, iar în urma aplicării regulilor privind concursul de infracțiuni pedeapsa rezultantă nu a fost sporită, Curtea apreciază că nu se impune reindividualizarea lor, pentru că aceasta ar contraveni prevenției generale și celei speciale.

Ca atare, în cauză nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.C., A.C., P.I. și R.I. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați durata reținerii și a arestării preventive de la 8 noiembrie 2009 la 31 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat C.C. la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați A.C., P.I. și R.I. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2011.

Procesat de GGC - N