Enforcement of bilateral promise to sell real estate; legality of service and dismissal of appeal based on procedural fault for non-payment of judicial stamp duty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal on the merits, leaving the Court of Appeal’s decision annulling the defendant’s unstamped appeal and the First Instance Court’s judgment compelling the performance of a bilateral promise to sell real estate as enforceable. The dispute concerned a real estate transaction where the trial court ordered the execution of a definitive sale contract under specific conditions, while the appellate court annulled the defendant's challenge for non-payment of judicial stamp duty. The defendant argued illegal service of process and absolute nullity of the preliminary contract, but the Supreme Court found the service legal based on the identity of the signatory in the procedural record and determined that the defendant’s failure to pay the required stamp fees and judicial toll constituted procedural fault, rendering the analysis of the substantive nullity arguments unnecessary. The decisive legal basis included Article 304(5) of the Civil Procedure Code regarding illegal service, Articles 20(3) and 3 of Law no. 146/1997 on judicial stamp duties, Article 9 of Government Ordinance no. 32/1995 on judicial tolls, and Article 153(1) of the Civil Procedure Code regarding notification.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 3 din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 153 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ; Enforcement of bilateral promise to sell real estate; legality of service and dismissal of appeal based on procedural fault for non-payment of judicial stamp duty: The dispute concerned a real estate transaction where the trial court ordered the execution of a definitive sale contract under specific conditions, while the appellate court annulled the defendant's challenge for non-payment of judicial stamp duty. The defendant argued illegal service of process and absolute nullity of the preliminary contract, but the Supreme Court found the service legal based on the identity of the signatory in the procedural record and determined that the defendant’s failure to pay the required stamp fees and judicial toll constituted procedural fault, rendering the analysis of the substantive nullity arguments unnecessary. The decisive legal basis included Article 304(5) of the Civil Procedure Code regarding illegal service, Articles 20(3) and 3 of Law no. 146/1997 on judicial stamp duties, Article 9 of Government Ordinance no. 32/1995 on judicial tolls, and Article 153(1) of the Civil Procedure Code regarding notification.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe articles invoked by the appellant as grounds for cassation, which the court evaluated and found unfounded to justify dismissing the appeal.
Full text
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 668/2011, a admis acțiunea promovată de reclamantul H.G. în contradictoriu cu pârâții S.A.E. și S.M., a dispus obligarea pârâților la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilele care fac obiectul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare cu dată certă din 7 octombrie 2008 dată de Societatea Civilă Profesională de Avocați T.&A., iar, în caz de refuz, prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele obiect al actului arătat, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului în evidențele de carte funciară, cu motivarea că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1021 și 1073 C. civ., precum și prevederile art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. 3 din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul S.M., reținând că, deși acesta a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1119 RON și a timbrului judiciar de 5 RON sub sancțiunea anulării cererii de apel ca netimbrată, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel încât Curtea de Apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu prevederile art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul S.M. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, pârâtul a învederat că nu a fost legal citat la instanța de apel, neexistând nicio legătură de rudenie între acesta și semnatara citației, D.N. și Curtea de Apel nu s-a pronunțat cu privire la motivele de apel privind existența unei cauze de nulitate absolută a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 2009, a încălcării dispozițiilor imperative prevăzute de art. 3 din Legea nr. 146/1997 și a interpretării eronate a situației de fapt.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru a fi incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care, ulterior, uzează de această cale de atac, vătămarea părții nelegal citate constând în punerea acesteia în imposibilitate de a cunoaște data judecății și de a-și face apărările necesare, inclusiv sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar prevăzute sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată de dispozițiile Legii nr. 146/1997 și ale O.G. nr. 32/1995.
Înalta Curte constată că procedura de citare pentru termenul de judecată din 12 ianuarie 2012, data soluționării apelului, a fost legal îndeplinită, recurentul fiind legal citat pentru termenul de judecată de la acea dată, cu mențiunea de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 1119 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON (Dosar nr. 13705/325/2009 dosar Curtea de Apel Timișoara), având termen în cunoștință conform dispozițiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 202/2010.
Totodată, din analiza actelor procedurale, Înalta Curte reține că persoana care a semnat citația prin care recurentul a fost încunoștiințat de obligația achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, S.N., nu D.N., este una și aceeași cu persoana care a semnat dovada de comunicare a Sentinței civile nr. 668/2011 pronunțată de Tribunalul Timiș (dosar Tribunalul Timiș), la rubrica act de identitate a primitorului figurând aceeași serie de carte de identitate.
În aceste condiții, constatând culpa procesuală a recurentului în nerespectarea obligațiilor impuse de instanța de apel cu privire la timbraj, nemaifiind, astfel, necesară analiza celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.M. împotriva Deciziei nr. 3 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.M. împotriva Deciziei nr. 3 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.
Procesat de GGC - AA