Co-ownership consent for common roof demolition and building extension: refusal not constituting abuse of property rights

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată că:

Prin sentința nr. 684/ C din 7 aprilie 2010, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vâlcea a admis, în parte, cererea reclamantei, a obligat pârâtele să-și dea acordul scris în formă autentică pentru executarea lucrărilor de amenajare a imobilului proprietatea reclamantei situat în Băile Olănești, str. Băilor, a dispus ca, în caz de refuz, hotărârea să țină loc de acord scris pentru efectuarea lucrărilor menționate, a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii și a obligat pârâtele la plata sumei de 1.798 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că pârâtele, în mod abuziv, și-au exercitat dreptul derivat din dreptul de proprietate de a nu-și exprima acordul în ceea ce privește executarea lucrărilor de către reclamantă, îngrădind, astfel, dreptul de proprietate al acesteia garantat de Constituție și reglementat de art. 480 C. civ., iar, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata daunelor cominatorii, atâta timp cât sentința ține loc de acord scris pentru efectuarea lucrărilor solicitate nu se impune plata de daune cominatorii.

Prin decizia nr. 66/ A-com. din 8 septembrie 2010, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a admis apelul declarat de pârâte, împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins, în tot, acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că părțile aflate în litigiu sunt proprietare exclusive asupra unor unități din aceeași construcție situată în Băile Olănești, str. Băilor și se află în coproprietate forțată asupra terenului și acoperișului, în certificatul de urbanism fiind prevăzută necesitatea obținerii acordului celorlalți coproprietari, avându-se în vedere natura lucrării: demolare acoperiș, supraetajare și reamenajare interioare.

Așadar, se impunea acordul celorlalte persoane ce exercită un drept de proprietate comună forțată asupra acoperișului, modul de folosință putând să fie transformat numai cu acordul tuturor părților implicate.

Prin decizia nr. 427 din 1 februarie 2011, Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantă, împotriva deciziei Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești nr. 66/A-com. din 8 septembrie 2010, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului, reținând, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dreptului reclamantei la apărare, pe de o parte, pentru că a trecut la soluționarea cauzei fără să ia în discuție și să se pronunțe pe cererea de amânare pentru lipsă de apărare, depusă de reclamantă, iar, pe de altă parte, pentru că, deși a reținut cauza în pronunțare pe excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și nu au existat dezbateri pe fondul cauzei, a soluționat cauza pe fond.

Prin decizia nr. 28/ A-C din 4 mai 2011, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a admis apelul declarat de apelantele-pârâte SC I. SRL și SC T. SRL, împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins, în tot, acțiunea reclamantei și a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantelor-pârâte suma de 8,3 lei, cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că, SC R. SRL, ulterior dezmembrării imobilului aflat în proprietatea sa, situat în Băile Olănești, a vândut fiecărei societăți, parte în cauză, câte un corp din imobilul dezmembrat, părțile comune ale imobilului fiind subsolul tehnic, terenul și acoperișul; în scopul demolării acoperișului, reamenajării spațiilor pe care le deținea și supraetajării imobilului de către reclamantă, Primăria orașului Băile Olănești a emis certificatul de urbanism nr. 56 din 11 septembrie 2009 cu privire la reamenajarea interioară a unităților 97, 104, în baza proiectului tehnic de reamenajare, precizând că pentru demolare este necesar acordul notarial al coproprietarilor, reclamanta invocând săvârșirea unui abuz din partea pârâtelor prin faptul că refuză să își dea acordul în fața unui notar pentru demolarea acoperișului.

În speță, demolarea acoperișului fiind exclusiv în interesul reclamantei și în condițiile în care reclamanta aduce modificări importante construcției prin supraetajare, pârâtele evaluează schimbările prin prisma interesului lor propriu și pot să le refuze tară a fi acuzate că săvârșesc un abuz.

Abuzul ar putea fi invocat în situația în care ar încălca dreptul de proprietate exclusiv al reclamantei ori în situația în care pârâtele s-ar opune nejustificat luării unor măsuri de conservare imobilului, utile tuturor proprietarilor pentru exercitarea normală a dreptului lor asupra părților comune și chiar asupra părților individuale.

Prin urmare, reclamanta trebuia să respecte regimul bunurilor aflate în coproprietate comună și interesul coproprietarilor de a păstra neschimbate părțile comune.

Împotriva deciziei Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești nr. 28/ A-C din 4 mai 2011 a formulat recurs reclamanta SC V. SRL, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esență, că:

- instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., nesocotind alin. (l), (2), (3) și (3l) ale menționatului articol, sub mai multe aspecte, fără ca recurenta-reclamantă să procedeze la o dezvoltare corespunzătoare a acestora spre a permite instanței de recurs a examina decizia atacată din perspectiva acestor critici;

- instanța de apel nu a pus în discuția părților excepția de necompetență, invocată din oficiu, în primul ciclu procesual;

- instanța de apel nu a făcut trimitere la probe când a stabilit că părțile sunt coproprietare pe teren, subsol tehnic și acoperiș;

- pe fond, recurenta-reclamantă mai arată că a dovedit că este proprietara exclusivă a acoperișului și nu poate să fie obligată să accepte să plouă în imobil.

Recursul este nefondat.

Este de observat că, prin decizia de casare nr. 427 din 1 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut a fi încălcat dreptul reclamantei la apărare, întrucât pricina s-a soluționat cu ignorarea cererii de amânare pentru lipsă de apărare, formulată de reclamantă și, de asemenea, a reținut că, deși a rămas în pronunțare pe excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, fără a exista dezbateri și pe fondul cauzei, cauza a fost soluționată pe fond.

În adevăr, în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, judecata se desfășoară în limite precis determinate, în sensul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista formulat la data judecății primului recurs.

Or, în prezenta pricină, se constată respectarea întocmai de către instanța de apel, în rejudecare, a menționatelor reglementări legale, având în vedere precizarea, întru început, a instanței de apel cu privire la natura comercială a litigiului, a caracterului neevaluabil în bani a obiectului acestuia, pe cale de consecință, reținând, în mod corect, că acesta a fost soluționat, în primă instanță, de Secția comercială a Tribunalului Vâlcea, în aplicarea prevederilor art. 2 pct. l lit. a) C. proc. civ., după care, procedând, cu justețe, la examinarea sentinței prin prisma motivelor de apel față de apărările formulate și în raport cu dispozițiile art. 292 și ale art. 294 C. proc. civ.

Așadar, față de evocatele împrejurări, criticile ce vizează încălcarea de către instanța de apel, în rejudecare, a dispozițiilor art. 315 alin. (1), (2), (3) și (3l) C. proc. civ., cât și cele cu privire la eventuala ignorare a excepției de necompetență materială nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal.

Criticile ce vizează trimiterea la probe și ignorarea apărărilor nu mai pot constitui motive de nelegalitate, în sensul dispozițiilor art. 304 alin. (l) pct. 1 - 9 C. proc. civ., având în vedere că acestea țin de netemeinicia hotărârii atacate, trimiterea la probele administrate și la apărările formulate nemaiputând permite examinarea deciziei recurate prin prisma acestora, întrucât au fost expres abrogate prin O.U.G. nr. 13 8/2000.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

Văzând și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC T. SRL, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., urmează să o admită și să oblige recurenta să plătească intimatei SC T. SRL suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC V. SRL, împotriva deciziei Secției comerciale, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești nr. 28/ A-C din 4 mai 2011.

Obligă recurenta să plătească intimatei SC T. SRL suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2011.