Challenge to criminal execution based on asserted innocence outside statutory grounds for contestation against execution

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul contestator I.G. împotriva deciziei penale nr.330/A din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

A lipsit recurentul condamnat contestator I.G., pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat T.I.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a lăsat la aprecierea Curții admiterea recursului.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința penală nr.108 din 20 mai 2002 a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul I.G., cu privire la executarea pedepsei rezultante de 14 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr.57 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Caraș-Severin, definitivă, prin respingerea apelului și respectiv, a recursului promovat de inculpat, prin deciziile penale nr.311/A din 23 august 1999 a Curții de Apel Timișoara și 3175 din 5 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

S-a reținut că prin contestația la executare, condamnatul a susținut că a fost victima unei erori judiciare, iar din martor a devenit inculpat.

Examinând cererea condamnatului, tribunalul a constatat că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.461 din Codul de procedură penală, având în vedere că hotărârea de condamnare este definitivă, executarea este îndreptată împotriva condamnatului și nu există nici o împiedicare, nelămurire sau incident în cursul executării hotărârii.

Impotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul I.G. care a reiterat motivul invocat și la fond și anume, să se dispună admiterea contestației la executare, constatându-se că este nevinovat.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.330/A din 16 septembrie 2002 a respins apelul condamnatului contestator, ca nefondat, cu motivarea că în mod corect tribunalul a respins contestația, deoarece motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.461 din Codul de procedură penală.

Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, în termenul legal, condamnatul contestator a formulat recurs criticând hotărârile pronunțate în cauză pentru aceleași motive ce au fost analizate și în apel și anume, a susținut că este nevinovat, iar pedeapsa este exagerată.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art.461 din Codul de procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

In speță, condamnatul contestator nu a făcut dovada existenței vreunuia dintre motivele enumerate de textul legal, mai sus arătat, astfel că, în mod corect, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de acesta, prin care a solicitat să se constate că este nevinovat, iar pedeapsa este severă, soluție ce a fost menținută și de instanța de control judiciar, prin respingerea apelului.

In consecință, în cauză neexistând motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunțate, Secția Penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge recursul de față, ca nefondat.

Conform art.192 din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator I.G. împotriva deciziei penale nr.330/A din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărărorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.