Appeal against suspension of customs administrative order dismissed as unfounded due to automatic extension by law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată cu recurs

Prin Încheierea din data de 07 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Ș.D. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și pe cale de consecință a dispus suspendarea Ordinului nr. 7133 din 02 august 2011 emis de pârâtă până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a aceluiași act administrativ.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut instanța de fond că ordinul atacat și a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecință a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate și a Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual.

În acest context a constatat instanța de fond că pentru Ordinele nr. 2406 și 2407 din 04 iulie 2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării în M. Of., în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Ori, în opinia judecătorului fondului, un asemenea viciu pune la îndoială și legalitatea actelor administrative subsecvente, printre care și actul atacat, așa încât apreciază asupra îndeplinirii condiției cazului bine justificat.

Cât privește paguba iminentă definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”, Curtea de apel a reținut că reclamanta va suferi un prejudiciu material viitor și previzibil prin executarea ordinului contestat având în vedere că va fi lipsită de drepturile salariale cuvenite. Această situație va duce, în aprecierea instanței de fond, la lipsirea reclamantei și a familiei sale de mijloacele minime de subzistență, posibilitățile de angajare fiind destul de reduse în actuala stare economică traversată de întreaga societate.

2. Cererea de recurs

Împotriva încheierea din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția Contencios Administrativ și Fiscal a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

Astfel, se susține în motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții cerute de această normă legală.

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, se susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreședintele ANAF, sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește existența unei pagube iminente, se susține că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

3. Hotărârea instanței de recurs

Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentința nr. 425 din 08 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea reclamantei Ș.D. și a anulat Ordinul nr. 7133 din 2 august 2011 emis de către pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a cărei suspendare face obiectul prezentei cauze.

Așadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării Ordinului nr. 7133 din 02 august 2011 emis de ANV, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ .

În raport de prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin admiterea acțiunii în anulare formulată de reclamant se constată prelungită de drept măsura suspendării până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru că legea prevede o „prelungire de drept” și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.

În consecință, în raport de cele anterior expuse și de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Încheierii din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM