Provisional arrest for extradition upheld; appeal dismissed with costs.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată că prin sesizarea înregistrată la 12 septembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a solicitat instanței să se pronunțe asupra legalității luării măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, luată la data de 10 septembrie 2003 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la solicitarea autorităților judiciare din Austria, față de cetățeanul maghiar H.P.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat că autoritățile judiciare austriece, în reprezentarea statului solicitant, au sesizat statul român, în calitate de stat solicitat, în vederea reținerii persoanei reclamate H.P., pentru îndeplinirea procedurilor de extrădare, în favoarea statului solicitant, ca urmare a săvârșirii de către acesta a infracțiunii de înșelare a organelor financiare austriece; prin tăinuirea impozitelor conform art. 37 alin. (1) lit. a) și b), art. 38 alin. (1) din Legea penală financiară austriacă, învederându-se faptul că sunt motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit faptele pentru care este urmărit și că încearcă să se sustragă urmăririi penale, precum și că încearcă să ascundă probele ce ar face dovada comiterii faptei pentru care este cercetat.

De asemenea, împotriva persoanei reclamate autoritățile austriece au emis un ordin de arestare în lipsă, ce este supus căii de atac ce revine în competența de soluționare a Curții Supreme a Landului Graz.

Totodată, din actele depuse la dosar, rezultă că doamna dr. judecător G., magistrat, în cadrul Judecătoriei din Leoben, după reținerea persoanei reclamate, va trimite în termen util, documentele de extrădare, aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul de față este vorba despre o acțiune internațională, pentru investigarea unui caz de trafic organizat cu țigări, ceea ce justifică necesitatea reținerii și arestării persoanei reclamate.

Având în vedere faptele penale, astfel cum sunt reglementate de legea penală austriacă, imputate persoanei reclamate, precum și valoarea evaziunii fiscale, estimată la suma de 31.000.000 Euro, instanța apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 și urm. din Legea nr. 296/2001, se impune luarea măsurii arestării provizorii a acesteia, până la îndeplinirea procedurilor legale în vederea extrădării.

În raport cu cele precedente, instanța a considerat întemeiată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și, prin Încheierea penală nr. 28/Î/P/2003, dată în Camera de consiliu din 12 septembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția penală, în baza art. 32 din Legea nr. 296/2001, combinat cu art. 149, art. 1491 și art. 151 C. proc. pen., a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei reclamate H.P., pe o durată de 30 de zile.

Conform art. 146 alin. (11), art. 1491 alin. (13) C. proc. pen., durata de 30 de zile, include arestarea provizorie pe timp de 3 zile, de la 10 septembrie 2003 până la 12 septembrie 2003, măsură luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin ordonanța din 10 septembrie 2003, pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 16 din 10 septembrie 2003.

S-a dispus ca împotriva persoanei reclamate să se emită mandat de arestare provizorie în vederea extrădării cu începere de la 13 septembrie 2003 până la 9 octombrie 2003, inclusiv. De asemenea, conform art. 1371 alin. (2) C. proc. pen., despre arestarea persoanei reclamate va fi înștiințată numita B.A., prin Ambasada Republicii Ungare.

Împotriva acestei Încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.P.

În recursul său, H.P. a solicitat instanței de recurs să caseze încheierea atacată și să respingă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, anulând mandatul de arestare preventivă emis în baza Încheierii și să dispună punerea în libertate a persoanei arestate.

A motivat, în sensul că, măsura luată de Poliția din Oradea, la 9 septembrie 2003, de a-l reține în baza unui mandat de arestare emis de reprezentanții Statului Austriac și transmis organelor competente din Oradea, prin intermediul Biroului Național Interpol București, este nelegală, ca și Încheierea Curții de Apel Oradea nr. 28 din 12 septembrie 2003 prin care, s-a admis, în parte, cererea procurorului și s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, în vederea extrădării, pe 30 de zile, cu începere din 13 septembrie a.c., până la 9 octombrie a.c., inclusiv.

Măsura luată de poliție, ca și hotărârea instanței sunt nelegale, cel puțin, pentru următoarele motive:

Legea aplicată de Curtea de Apel în materie este Legea nr. 296/2001 privind extrădarea. Aceeași lege este invocată și prin sesizarea Parchetului.

Prin actele transmise de Statul solicitant, acesta din urmă solicită doar arestarea preventivă a unui cetățean ungar (deci nu al propriului său cetățean) în vederea extrădării. Actele nu sunt cele necesare extrădării cerute de Legea nr. 296/2001 și nu cuprind nici elementele necesare prevăzute de Legea națională, necesare în cazul emiterii unui mandat de arestare.

Astfel, despre pretinsa culpă a inculpatului, se notează textual că nu a plătit impozit și sunt motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapta. Apoi, se menționează că Legea austriacă sancționează pretinsa faptă cu 3 ani închisoare sau amendă.

Pe baza acestor elemente și în lipsa actelor necesare extrădării, arestarea cetățeanului ungar este total nelegală.

Recursul este nefondat.

Măsura luată de poliție, ca și hotărârea instanței nu sunt nelegale, cum se pretinde de către apărarea inculpatului ci își au temeiul în solicitarea autorităților competente ale Austriei, de arestare, a acestuia, în vederea extrădării. Statul austriac este membru al Consiliului Europei și semnatar ca și statul român al Convenției Europene de Extrădare, adoptată la 13 decembrie 1957 la Paris și intrată în vigoare la 18 aprilie 1960, Convenție, ratificată de România, prin Legea nr. 80 din 9 mai 1997, publicată (M. Of. nr. 89/14.05.1997), având astfel obligația cooperării, în situația îndeplinirii condițiilor de formă, în vederea realizării extrădării persoanei reclamate, fapt ce justifică luarea măsurii arestării preventive, provizorii, a acesteia, Convenția Europeană de Extrădare, coroborându-se și completându-se cu normele generale interne, în materie, respectiv, Legea nr. 296/2001, invocată și ea, în luarea măsurii.

În aceste condiții, recursul declarat de H.P., împotriva Încheierii nr. 28/I/ P din 12 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, apare ca nefondat și va trebui respins, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și reglementarea referitoare la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de H.P. împotriva încheierii nr. 28/I/ P din 12 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 3234/2003.

Obligă petiționarul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.