Suspension of tax assessment enforcement denied for lack of well-justified case and imminent damage
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's denial of the request to suspend the enforcement of a tax assessment, thereby allowing the original tax decision to remain in force. The dispute concerned a corporate taxpayer's challenge to a fiscal decision imposing significant VAT, late interest, and penalties, where the taxpayer sought suspension under emergency procedures alleging the existence of a well-justified case and imminent damage, and arguing that the tax authority’s findings were based on unfounded presumptions. The court held that the taxpayer failed to meet the statutory requirements for suspension because the alleged illegality was a matter of substantive fact requiring full judicial debate rather than an evident legal error, and the taxpayer had not previously sought the annulment of the administrative decision suspending the tax dispute pending criminal proceedings; the ruling relied on Article 14 and Article 2(literal t) of Law No. 554/2004 regarding the definition of a well-justified case and imminent damage, and procedural provisions concerning the suspension of administrative proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 216 alin. (4) din C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004; Suspension of tax assessment enforcement denied for lack of well-justified case and imminent damage: Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 28 ianuarie 2011, reclamanta SC C.H. SRL Râmnicu Vâlcea a formulat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea cerere de suspendare a executării deciziei de impunere din 5 ianuarie 2011 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în valoare de 523.333 RON, reprezentând TVA și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin sentința nr. 324 din 10 iunie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că nu au fost probate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cerința existenței cazului bine justificat nefiind astfel îndeplinită.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC C.H. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că principalul aspect de nelegalitate al deciziei de impunere îl constituie lipsa oricăror temeiuri de drept care să justifice constatările efectuate de organele fiscale, prin care pe baza unor simple prezumții, s-a stabilit suplimentar, în mod abuziv, plata sumei de 292.410 RON taxă pe valoarea adăugată, la care s-au adăugat 187.062 RON, majorări de întârziere și 43.861 RON penalități de întârziere.
Acest aspect, a arătat reclamanta, demonstrează îndeplinirea cerinței cazului bine justificat și, de asemenea, executarea obligației fiscale ar avea drept consecință blocarea activității societății.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, având de soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 5 ianuarie 2011 a dispus prin decizia din 25 martie 2011 în temeiul art. 205 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), art. 214 alin. (1) lit. a) și art. 216 alin. (4) din C. proc. civ., suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, în raport de împrejurarea că organul de control a sesizat organele de urmărire penală cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției în cadrul procedurii administrative.
Reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat instanței competente pentru anularea acestui act administrativ, pentru a putea apoi, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 să solicite ca până la soluționarea irevocabilă a cauzei să se dispună suspendarea atât a deciziei nr. 63/2011, cât și a deciziei de impunere din 2011.
Pe de altă parte nici criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate, instanța de fond reținând în mod justificat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența pagubei.
În cauză, nu s-au invocat de către reclamantă motive evidente care să pună la îndoială legalitatea deciziei de impunere, relațiile comerciale dintre reclamantă și alte societăți comerciale furnizoare și dreptul la deducere a taxei pe valoarea adăugată constituind chestiuni de fond, ce urmează a fi dezbătute și care nu pot face dovada cazului bine justificat, astfel cum este reglementată această sintagmă de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.H. SRL împotriva sentinței civile nr. 324/F-Cont din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.