Disciplinary liability for appearance of impartiality when judicial bailiff is judge's godfather

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2010, A.V. a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 560 din 24 iunie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva hotărârii nr. 457 din 22 iunie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea cererii, recurentul a învederat că prin hotărârile susmenționate s-a admis sesizarea comisiei de disciplină și s-a constatat încălcarea, în calitate de judecător la Judecătoria Sighișoara, a prevederilor art. 9 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Recurentul a arătat că s-a reținut în mod eronat faptul că prin soluționarea unei contestații la executarea efectuată de executorul judecătoresc K.A. s-a făcut dovada încălcării aparenței de imparțialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care nu exista nici obligația legală de formulare a unei cereri de abținere, întrucât relația cu nașul său de cununie nu se înscrie în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute limitativ de codul de procedură civilă.

Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, recurentului revenindu-i obligația de abținere pentru a oferi justițiabilului toate garanțiile pentru a exclude orice îndoială asupra obiectivității și imparțialității sale.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis și a se dispune anularea celor două hotărâri atacate.

Astfel, Curtea reține că prin codul deontologic al judecătorilor și procurorilor s-au stabilit standardele de conduită ale acestora conforme cu onoarea și demnitatea profesiei, respectarea normelor cuprinse în cod constituind un criteriu pentru evaluarea eficienței calității activității și integrității magistraților .

Potrivit art. 9 alin. (1) din Codul deontologic, judecătorii și procurorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale și să decidă în mod obiectiv liberi de orice influențe, iar în conformitate cu art. 10 ei sunt datori să se abțină în caz de incompatibilitate, potrivit legii.

Prin soluționarea Dosarului nr. 2656/308/2008 al Judecătoriei Sighișoara, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea P.F., recurentul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, pe parcursul judecării cauzei neformulându-se cereri de recuzare sau de abținere.

În lipsa unei prevederi legale exprese care să impună obligația judecătorului de a se abține, potrivit art. 25 din C. proc. civ., pentru a se putea reține încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Codul deontologic, trebuia demonstrată existența în concret a unei atingeri aduse imparțialității instanței.

Or, în cadrul contestației la executare nu au fost invocate aspecte legate de nerespectarea formelor legale sau a normelor procedurale de către executorul judecătoresc, contestatoarea învederând doar că decizia a cărei executare s-a solicitat nu este redactată și a fost atacată pe calea extraordinară a revizuirii, fiind de asemenea necesare lămuriri privind înțelesul întinderea și aplicarea titlului executor.

Împrejurarea că executorul judecătoresc care a instrumentat dosarul execuțional este nașul de cununie al recurentului, nu poate forma convingerea în sensul existenței vreunui interes al judecătorului în soluționarea cauzei, în condițiile în care o astfel de relație nu este reglementată prin lege ca fiind o cauză de incompatibilitate și nici nu s-a relevat în concret existența vreunei situații care să poată aduce atingere, chiar incidental, dreptului părților la un proces echitabil.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul formulat va dispune anularea celor două hotărâri pronunțate de Plenul și de Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.V. împotriva hotărârii nr. 560 din 24 iunie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată, respectiv hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 560 din 24 iunie 2010, precum și hotărârea nr. 457 din 22 aprilie 2010 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.