Res judicata barring repeated claim to compel execution of criminal compensation award against Prime Minister

Asupra recursurilor de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 18 mai 2011, sub nr. 4650/2/2011, reclamantul R.M. a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru, ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să pună în executare decizia nr. 2098 din 04 iunie 2009, definitivă și învestită cu formulă executorie, prin care i-au fost conferite despăgubiri pentru unitățile de fond deținute la Fondul N.I., în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătorești din prezenta cauză. A solicitat, totodată, să fie obligat pârâtul la plata de daune morale și materiale și, în caz de refuz de executare, să i se aplice conducătorului autorității publice, o amendă în cuantum de 20% din salariul minim pe economie.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul refuză să pună în executare decizia nr. 2098 din 04 iunie 2009, și că astfel i se încalcă dreptul fundamental de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul Primul Ministru al României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de Dosarul nr. 3127/2/2010, soluționat de Curtea de Apel București, secția a VIlI-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2011, având același obiect și între aceleași părți, acțiunea fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primului Ministru.

Prin sentința nr. 4013 din 06 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea formulată de către reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru pentru existența puterii de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, întrucât cererea reclamantului ce a format obiectul Dosarului nr. 3127/2/2010, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, soluționat prin sentința nr. 3421 CC la data de 13 mai 2011 a avut același obiect și cauză juridică, vizând sancționarea aceluiași pârât pentru o pretinsă neexecutare a deciziei penale nr. 2098 din 04 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr. 24632/3/2006, pârâtul invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive pentru aceleași considerente ca și în prezenta cauză.

2. Recursul exercitat în cauza.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că prima instanță a dezlegat cauza pe baza unei excepții cu încălcarea prevederilor Capitolului IV din Codul deontologic al magistraților.

A susținut, de asemenea, că s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil și cel al dreptului la apărare, principiul garantării unei judecăți imparțiale, prin neacordarea posibilității să-și spună părerea, la momentul soluționării cauzei și că, pentru acest motiv, hătărârea pronunțată este nulă, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.M. a solicitat obligarea pârâtului Primul Ministru al României să pună în executare decizia nr. 2098 din 04 iunie 2009, definitivă și învestită cu formulă executorie, prin care i-au fost conferite despăgubiri pentru unitățile de fond deținute la Fondul N.I., în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătorești din prezenta cauză. A solicitat, totodată, să fie obligat pârâtul la plata de daune morale și materiale și, în caz de refuz de executare, să i se aplice conducătorului autorității publice, o amendă în cuantum de 20% din salariul minim pe economie.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârât și a respins cererea pentru existența puterii de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 3421 CC, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2011 în Dosarul nr. 3127/2/2011, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte retine că cererea reclamantului ce a format obiectul Dosarului nr. 3127/2/2011, a avut același obiect și cauză juridică și a vizat sancționarea aceluiași pârât pentru o pretinsă neexecutare a deciziei penale nr. 2098 din 04 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr. 24632/3/2006, pârâtul invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive pentru aceleași considerente ca și în prezenta cauză.

Potrivit prevederilor art. 1201 C. civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.”

Cum în cauză există tripla identitate de părți, cauză și obiect, se reține că există autoritate de lucru judecat în conformitate cu dispozițiile sus-menționate.

Autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Astfel, prin instituirea acestei prezumții legale irefragabile în dispozițiile art. 1202 C. civ., raportat la dispozițiile art. 1200 pct. 4 C. civ., împotriva căreia nu poate fi primită nici o dovadă contrară, legiuitorul a statuat că o cerere nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Înalta Curte apreciază că și în condițiile în care primul litigiu nu a tranșat decât aspectul referitor la calitatea procesuală a pârâtului, autoritatea de lucru judecat există, având în vedere că și în prezentul litigiu se ridică aceeași excepție de fond asupra căreia s-a pronunțat o instanță deja în mod definitiv.

În ceea ce privește motivele de recurs formulate de reclamant, Înalta Curte constată că acestea sunt străine de pricină, prima instanță soluționând cauza cu respectarea dispozițiilor procedurale, în sensul citării legale a părților pentru ziua judecății și cu respectării principiilor procesual civile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 4013 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.