Sanitation Delegation Award Control Suit Fails; Regulatory Competence Lacking, Appeal Rejected

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1034/42/2010, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Pucioasa, prin Primar, a solicitat instanței să oblige pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice să efectueze un control cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Dâmbovița „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița”, iar în ipoteza în care s-a efectuat acest control, să se comunice documentele în cauză.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 258 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Pucioasa, reprezentat legal prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) și lit. r), alin. (2), art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, pârâta să fie obligată să efectueze un control cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Dâmbovița - Reabilitarea colectării, transportului, depozitarii, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița, iar, în ipoteza în care s-a efectuat un asemenea control, a solicitat să i se comunice documentul încheiat cu această ocazie.

Instanța de primă jurisdicție a constatat, din analiza dispozițiilor legale care reglementează domeniul serviciului public de salubrizare, respectiv înființarea, dezvoltarea , funcționarea și atribuirea contractelor că pârâta nu are atribuții în domeniu respectiv.

Astfel, s-a reținut că potrivit art. 5 și art. 13 din Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților cu modificările la zi, rezultă că autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale elaborează și aprobă strategiile locale cu privire la dezvoltarea și funcționarea pe termen mediu și lung a serviciului de salubrizare, ținând seama de prevederile legislației în vigoare, de documentațiile de urbanism, amenajarea teritoriului și protecția mediului, iar procedura de atribuire și regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităților este cea stabilită de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, conform prevederilor Legii nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, și ale O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare atribuții în ceea ce privește monitorizarea atribuirii contractelor de delegare a serviciului de salubrizare în cauză, are potrivit art. 249 și 300 din O.U.G. nr. 34/2006 Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice care poate solicita de la autoritățile contractante orice informație cu privire la aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune și achiziție publică.

Mai mult, în situația în care reclamanta avea dubii sau nemulțumiri cu privire la atribuirea contractului, ar fi uzat de procedura de contestare reglementată prin Cap. IX al O.U.G. nr. 34/2006.

Instanța mai reține, de asemenea, că pârâta potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 671/2007 modificată prin H.G. nr. 671/2007 și H.G. nr. 1383/2009 are ca scop reglementarea, monitorizarea și controlul la nivel central al activităților din domeniul serviciilor comunitare de utilității publice și nu a modalității de atribuire a contractelor în domeniu, atâta timp cât există o reglementare specială în domeniu așa cum s-a arătat mai înainte.

3. Recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Pucioasa, prin Primar.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, să efectueze un control cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Dâmbovița - „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” în ceea ce privește competențele în domeniul serviciilor de salubrizare, raportat la aplicarea reglementărilor cu prilejul acestei atribuiri.

Prin cererea de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta arătând că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății, instanța schimbând înțelesul lămurit al acestuia și cu aplicarea greșită a legii.

Recurenta critică hotărârea motivând în esență că este greșită aprecierea instanței de fond potrivit căreia pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu are competențe legale în ceea ce privește procedura atribuirii contractelor de delegare a serviciului public de salubrizare, și nu în domeniul serviciilor comunitare.

Susține totodată că este eronată aprecierea potrivit căreia „(...) atribuții în ceea ce privește monitorizarea atribuirii contractelor de delegare a serviciului de salubrizare în cauză are potrivit art. 249 și 300 din O.U.G. nr. 34/2006 Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice care poate solicita de la autoritățile contractante orice informație cu privire la aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune și achiziție publica întrucât, atribuții de control și monitorizare a modului de aplicare a legislației în domeniu (salubrizare) are pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și nu Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Solicită astfel să se constate că toate aspectele solicitate să fie controlate de pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice intră în atribuțiile acestei autorități iar referirea făcută privind modul de atribuire a contractului de salubrizare este una în sens larg și doar la cea de licitație reglementată de O.U.G. nr. 34/2004.

4. Apărarea intimatei.

Prin întâmpinarea depusă la 16 septembrie 2011 intimata Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 2589 din 25 noiembrie 2010 prin care s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, reținând că pârâta pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu are competențe în ceea ce privește atribuirea contractelor de salubrizare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Acțiunea în contencios administrativ în care reclamanta a investit instanța de contencios administrativ are ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice să efectueze un control cu privire Ia modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare în cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Dâmbovița - „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” iar în ipoteza în care s-a efectuat acest control să i se comunice rezultatul cu documentele în cauză.

Cererea a fost formulată în temeiul art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) și r) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Contrar susținerilor formulate în motivarea recursului său, pârâta-intimată nu are atribuții în domeniul vizat de controlul solicitat de recurenta-reclamantă.

Atribuțiile Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice sunt stabilite în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, modificată și completată prin O.G. nr. 13/2008, precum și art. 2 din H.G. nr. 671/2007, modificată prin H.G. nr. 1383/2009, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

În cadrul acestor competențe, strict limitate de lege, nu se regăsește obligația de a monitoriza și controla procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, cum în mod corect a reținut prima instanță.

Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 indicat de către recurenta-reclamantă în cererea de recurs și concluziile scrise depuse la data de 29 septembrie 2011 stabilește într-adevăr că „Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice are următoarele competențe și atribuții privind serviciile de utilități publice din sfera sa de reglementare:

j) monitorizează aplicarea și respectarea de către operatori și autoritățile administrației publice locale a legislației primare din domeniu, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de prețuri și tarife în vigoare și aplică sancțiuni în cazul nerespectării acestora;

k) monitorizează respectarea și îndeplinirea de către operatori a obligațiilor și măsurilor stabilite în condițiile de emitere sau de menținere a licenței autorizației”, însă cum s-a arătat în cadrul acestor competențe strict indicate de lege nu se regăsește obligația de a monitoriza și controla procedura de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare pentru care a investit instanța de contencios administrativ.

Mai mult, art. 30 alin. (12) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, menționează că procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii este cea stabilită de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, precum și de către H.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de cesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, autoritatea competentă cu monitorizarea atribuirii contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii este Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și nu Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, chemată în judecată de recurenta-pârâtă.

În raport de toate aceste împrejurări instanța de fond a constatat în mod judicios că pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu are competențe în ceea ce privește atribuirea contractelor de salubrizare, nefiind în prezența unui refuz de efectuare a controlului cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Dâmbovița „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” în accepțiunea prevederilor legale menționate mai sus.

l. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Pucioasa, prin Primar, împotriva sentinței nr. 258 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.