Mootness of restitution compensation injunction after administrative decision issuance and allocation of litigation costs under Law 10/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 mai 2010 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei să trateze cu prioritate dosarul administrativ înregistrat sub nr. 45378/CC și să-l înainteze unui evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, precum și obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la definitivarea evaluărilor, sub sancțiunea plății unor penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și a amenzii de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere în situația neexecutării hotărârii. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 200.000 RON.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a urmat procedura de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor (apartamentele nr. a și b și garaj) situate în București, intrarea L.D. colț cu strada G.M., în temeiul Legii nr. 10/2001, procedura fiind finalizată prin emiterea dispoziției din 05 ianuarie 2009 de către Primarul Municipiului București, care atestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri în echivalent, însă dosarul nu a fost transmis către un evaluator autorizat.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 552 din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția rămânerii fără obiect cu privire la petitele principale și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constatând că au rămas fără obiect petitele principale. Capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale a fost respins ca neîntemeiat. Totodată instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că dosarul de despăgubire a fost transmis în vederea evaluării, raportul de evaluare a fost întocmit, iar ulterior, pe parcursul derulării prezentului litigiu, a fost emisă și decizia nr. 8883 din 07 octombrie 2010, astfel încât a apreciat că se impune respingerea petitelor principale ale acțiunii ca rămase fără obiect.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, Curtea a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., prima instanță a admis cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a arătat că apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică numai sub aspectul acordării, respectiv al obligării autorității la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme a fost admisă excepția rămânerii fără obiect a petitelor principale.

În subsidiar recurenta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul diminuării proporționale a onorariului de avocat.

4. Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursul nu este fondat și urmează a fi respins ca atare în considerarea celor în continuare arătate.

La data de 20 mai 2010 reclamanta A.V. a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată a autorității recurente Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care a solicitat, inter alia, obligarea acesteia la desemnarea evaluatorului și la emiterea ulterioară a deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul înregistrat la Comisie sub nr. 45378/CC, dată fiind situația sa specială, urmare a vârstei înaintate (93 ani) și a afecțiunilor de care suferă.

Întrucât pe parcursul derulării cauzei, până la soluționarea cererii, respectiv la 7 octombrie 2010 a fost emisă decizia nr. 8883 din 7 octombrie 2010 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu deplin temei prima instanță a reținut că petitele principale din acțiunea reclamantei au rămas fără obiect.

Cum însă emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire s-a realizat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 7 octombrie 2010, iar comunicarea acestui înscris către instanță s-a făcut la data de 17 ianuarie 2011, ulterior primei zi de înfățișare (10 decembrie 2010), când recurenta a și depus la dosar întâmpinare prin care a comunicat numai întocmirea raportului de evaluare, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de recurs al recurentei vizând exclusiv obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză, față de cele sus-arătate, nu sunt incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ., textul invocat aplicându-se numai în cazul unei recunoașteri clare, necondiționate și neechivoce a pretențiilor reclamantei la prima zi de înfățișare, ceea ce în speță nu s-a realizat întrucât atât aprobarea raportului de evaluare (7 octombrie 2010) cât și emiterea deciziei s-au făcut și comunicat ulterior (25 ianuarie 2011) datei cererii de chemare în judecată (20 mai 2011) a reclamantei.

Așa fiind Înalta Curte apreciază că au fost corect aplicate în cauză prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cuantumul cheltuielilor acordate nefiind totodată nepotrivit de mare pentru a atrage aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum de asemenea s-a indicat de către recurentă.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 552 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata A.V.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.