Eligibility for post-WWII refugee compensation under Law 189/2000: failure to prove ethnic persecution versus military personnel reassignment.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta P.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii din 1 ianuarie 2010 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000 modificată, deoarece a făcut dovada faptului că părinții săi au fost strămutați în luna martie 1944 din cauza ocupației trupelor rusești de la Pașcani în orașul Turnu Severin, județul Mehedinți, împreună cu tot personalul atelierelor CFR Pașcani. În urma bombardamentelor, aceștia s-au refugiat în comuna Vîrciorova, apoi în localitatea Ilovița, iar după încheierea armistițiului au primit ordin de revenire în Moldova, fiind îmbarcați în vagoane de marfă, unde în gara Coșoveni, la data de 28 octombrie 1944, s-a născut contestatoarea. Convoiul a staționat multă vreme în Adjud, până în luna octombrie 1945, când a ajuns în orașul Pașcani.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 101 din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de contestatoarea P.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că astfel cum reiese din extrasul eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Mehedinți, tatăl contestatoarei B.E., de profesie montator la Atelierele CFR Pașcani - Vârciorova, a fost detașat la data de 19 mai 1944 la Atelierele CFR Turnu Severin, detașarea în interesul serviciului fiind dispusă doar până la data de 21 mai 1944.

În considerarea faptului că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției impusă de lege, respectiv a strămutării/refugiului din motive etnice, instanța de fond a apreciat că hotărârea intimatei este legală și în consecință a respins contestația, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta P.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că din copia extras trimisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Mehedinți reiese clar că tabloul cu muncitori a fost emis la 19 mai 1944 de către Inspectoratul Atel. Pr. CFR Pașcani - Vârciorova și că detașarea încetează pe data de 21 mai 1944 la Inspectoratul Atel. CFR Turnu Severin, urmând a se prezenta înapoi la Inspectoratul Pr. CFR Pașcani - Vârciorova - nicidecum la Pașcani.

Recurenta precizează că tatăl său figurează în extrasul emis de Arhivele Naționale Mehedinți ca muncitor montator și nu de unul singur, ci dintr-un lot întreg de muncitori, detașarea făcându-se în cadrul Inspectoratului CFR Turnu Severin la unul din atelierele ce aparțineau de acesta și nicidecum la Atelierele CFR Pașcani, orașul Pașcani la acea dată având front deschis sub influența bombardamentelor trupelor rusești.

Pentru completarea dosarului recurenta a anexat patru declarații de martori a căror familii au fost în aceeași situație cu a familiei sale, certificat de botez prin care dovedește că acest refugiu a fost de lungă durată până s-a ajuns în Pașcani.

Recurenta mai susține că nu este de acord cu motivația Curții de Apel Suceava care preia ideile Casei Județene de Pensii Botoșani privind evacuarea populației în timp de război ca mijloc de protecție, și că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Recurenta mai arată că la data de 11 aprilie 1944 orașul Pașcani a fost ocupat de trupele sovietice care au pătruns prin Nordul Moldovei pe teritoriul României, iar familia sa a primit ordin să părăsească localitatea de domiciliu și să plece în refugiu în Oltenia de teama ocupării acestor teritorii de armata rusă.

Dacă n-ar fi existat această temere de ocupare a teritoriului de etnii străine și a expunerii autorităților locale și a familiilor la represalii de natură etnică, Statul Român nu ar fi luat măsuri de strămutare forțată în alte zone ale țării.

Prezentarea împrejurărilor și condițiilor în care s-a dispus și efectuat strămutarea în convoaie de trenuri cu vagoane marfă, întărește și dă un incontestabil temei motivului și aspectului etnic al acestei tragedii.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Din documentele depuse de recurenta-reclamantă nu rezultă că acesta și familia sa au fost evacuați din loc. Pașcani, jud. Iași în loc. Turnu Severin, jud. Mehedinți, datorită persecuțiilor etnice, în sensul prevederilor art. 1 Legea nr. 189/2000, modificată și completată.

Situațiile prevăzute la art. 1din lege, modificată și completată, se vor dovedi cu acte oficiale, dispoziție sau ordin de evacuare, întocmite și eliberate de primării, de fostele unități de jandarmi, sau de instituțiile care au preluat arhivele acestora, sau cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege.

Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că mutarea recurentei-reclamante din localitatea de domiciliu în altă localitate a fost determinată de natura relațiilor de serviciu ale tatălui său.

Tatăl recurentei-reclamante era salariat la Atelierele CFR Pașcani care au fost mutate, urmare a înaintării liniei frontului.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a dovedit că evacuarea sa și a familiei sale din loc. Pașcani, jud. Iași în localitatea T.S., jud. Mehedinți, a avut loc ca urmare a unor persecuții etnice, în mod corect Casa Județeană de Pensii Suceava, a respins solicitarea acesteia de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, motiv pentru care a emis hotărârea din 11 ianuarie 2010 a Casei Județene de Pensii Suceava.

Așa fiind, cum recurenta-reclamantă nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi fost refugiată și că acest lucru ar fi fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod corect, instanța de fond, a respins acțiunea pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.A., împotriva sentinței civile nr. 101 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.