Lawyers' challenge to withdrawn child-raising allowance ruled moot after decisions annulled

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantele P.I., P.I.M., C.M. și C.P.A., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, suspendarea executării hotărârilor Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii s-a arătat că prin cele două hotărâri menționate a fost suprimat dreptul acestora la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de doi ani, acordat în considerarea calității de persoane asigurate în sistemul propriu de asigurări a avocaților.

Prin sentința civilă nr. 331/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele P.I., P.I.M., C.M. și C.P.A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România și a dispus suspendarea executării hotărârilor Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă în condițiile în care reclamantele susțin că prin cele două hotărâri a căror suspendare se solicită a fost suprimat dreptul lor la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, acordat în considerarea calității de persoane angajate în sistemul propriu de asigurări a avocaților.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La primul termen de judecată recurenta a depus la dosar hotărârile din 11 decembrie 2010 prin care au fost anulate hotărârile din 11 septembrie 2010, hotărâri ce formează obiectul dosarului de față, invocând excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantelor.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei de interes, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamatelor ca lipsită de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin hotărârile din 11 decembrie 2010 recurenta-pârâtă a anulat hotărârile din 11 septembrie 2010.

Obiectul dosarului de față îl reprezintă cererea de suspendare a executării acestor două hotărâri.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că reclamantele nu mai au interes în soluționarea cauzei, în raport cu hotărârile emise de autoritatea pârâtă, deoarece activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deși, C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul reclamantelor de a solicita suspendarea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că legitimitatea acestora nu este justificată.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată și va respinge acțiunea reclamantelor ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 331/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantelor ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.