Suspension of imprisonment for family circumstances under Romanian Criminal Procedure Code

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232 din 6 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea condamnatului R.M. de întreruperea executării pedepsei de 7 ani și o lună închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Condamnatul R.M. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și o lună închisoare, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 753 din 16 noiembrie 2001, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2002, cu nr. 5584, condamnatul a solicitat întreruperea pedepsei închisorii în a cărei executare se află, în motivarea ei arătând că are un copil minor aflat în îngrijirea concubinei sale, care nu are posibilități materiale de întreținere a acestuia. A mai relatat că familia sa locuiește într-un imobil aflat pe un teren, pentru care nu s-au finalizat formalitățile de vânzare-cumpărare, prezența sa fiind necesară pentru a întocmi aceste acte.

S-a mai reținut că din referatul de anchetă socială depus la dosar, rezultă că familia condamnatului are condiții improprii de locuit și deține venituri reduse, prima instanță apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul R.M., care a solicitat admiterea acestuia și întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme familiale.

Prin decizia penală nr. 262 din 14 mai 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că acesta nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale în sensul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul R.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii, prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei, în vederea rezolvării unor probleme familiale.

Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că ancheta socială efectuată de autoritatea competentă a Primăriei sectorului 1 București, a înscris că minorul R.V.F., copilul inculpatului, locuiește împreună cu mama lui, numita C.A.V. și familia acesteia, într-un imobil. Din același referat de anchetă socială rezultă că în urma discuțiilor purtate de funcționarii serviciului de Autoritate tutelară cu concubina inculpatului, aceasta a relatat că R.M., înainte de a fi arestat lucra ocazional, realizând un venit fluctuant, insuficient pentru a asigura traiul de zi cu zi.

Așadar, eventuala întrerupere a executării pedepsei închisorii, pe timp de 3 luni, durata maximă prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu ar avea cum să amelioreze semnificativ situația materială a familiei petiționarului.

În aceste condiții, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) din același cod, recursul declarat de condamnat, se constată că nu este fondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul R.M. să fie respins ca nefondat.

Potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M., împotriva deciziei penale nr. 262 din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2003.