Mootness of appeal against suspension of pension recalculation decree due to subsequent abrogation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 335/CA din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea a fost admisă cererea formulată de petenții B.C.G., C.I.M., C.V., C.I.D., G.I.I., L.F.C., L.M., M.M.V., P.C.G., P.M.V., P.I.R., P.A.L.L., P.I.N., Ș.L.A., T.I.D. și T.M.M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și, în consecință, a fost dispusă suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă petenții B.C.G., C.I.M., C.V., C.I.D., G.I.I., L.F.C., L.M., M.M.V., P.C.G., P.M.V., P.I.R., P.L.V., P.I.N., Ș.L.A., T.I.D. și T.M.M. în contradictoriu cu intimatul Guvernul României au solicitat suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, până la soluționarea pe fond a contestației pentru anularea actului administrativ.

În motivarea cererii au arătat că au fost angajați ai Ministerului Administrației și Internelor, beneficiind de pensie de serviciu, în conformitate cu Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și Legea nr. 179/2004 privind pensiile polițiștilor.

Prin actul administrativ cu caracter normativ a cărui suspendare o solicită, se arată că pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010 (respectiv pensiile militare de stat), inclusiv cele aflate în plată, să se recalculeze într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestuia.

Se apreciază că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru ca cererea de suspendare să fie admisă.

În ceea ce privește dovedirea cazului bine justificat, reclamanții arată că H.G. nr. 735/2010 a fost elaborată și emisă cu încălcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003 și art. 7 din Legea nr. 109/1997.

Totodată, H.G. nr. 735/2010 conține mai multe dispoziții care exced celor ale Legii nr. 119/2010, ceea ce contravine principiului constituțional al ierarhiei actelor normative.

Referitor la condiția pagubei iminente, arată că și aceasta este îndeplinită, întrucât este de netăgăduit că executarea H.G. nr. 735/2010 implică o reducere radicală, peste 50% din cuantumul pensiilor, pensie care constituie unicul lor mijloc de subzistență.

Suspendarea aplicării actului atacat se impune, cu atât mai mult cu cât până la soluționarea de către instanța de contencios administrativ a contestației împotriva actului în discuție, consecințele executării acestuia ar fi practic imposibil de remediat.

În drept, au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În probațiune, petenții au depus la dosar nota de fundamentare a actului în cauză, avizul Consiliului Legislativ nr. 927/2010, sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj, plângerile prealabile înaintate către Guvernul României și dovezile de expediere, copiile deciziilor de pensionare și copii de pe actele de identitate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de suspendare.

În motivarea întâmpinării, arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, nefiind îndeplinită nici condiția existenței cazului bine justificat, nici cea cu privire la existența unor pagube iminente care s-ar produce în patrimoniul petenților.

Consideră că în mod eronat petenții în criticile formulate se raportează exclusiv la dispozițiile Legii nr. 119/2010, fără a ține seama de normele de trimitere făcute la Legea nr. 19/2000, modificată și completată.

Totodată, arată că petenții fac afirmații neprobate privind producerea unor pagube importante, precizând că în situația în care nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Dispozițiile H.G. nr. 735/2010 nu au caracter individual, astfel încât nu pot fi discriminatorii în privința petenților, aceste reglementări neprevăzând vreo dispoziție de excepție care s-ar aplica numai anumitor categorii de cetățeni, ci ele se aplică tuturor cetățenilor aflați în aceeași situație, în deplin acord cu prevederile art. 16 din Constituție.

Pe de altă parte, arată că recalcularea pensiilor stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, precum și determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, este prevăzută chiar de Legea nr. 119/2010, nefiind stabilită primar prin dispozițiile actului administrativ contestat.

Totodată, iminența pagubei nu poate fi susținută în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 119/2010 și ale art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010.

Prin urmare, petenții nici nu aveau cum să probeze producerea vreunui prejudiciu ca urmare directă a executării dispozițiilor actului administrativ contestat, interpretarea lor privind modalitatea de aplicare în concret a acestor prevederi nefiind suficientă pentru a constitui temei al suspendării executării H.G. nr. 735/2010.

Examinând cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010, instanța de fond a apreciat că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (…)”.

Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă constă, potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu material viitor și previzibil.

Instanța consideră că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă.

În dovedirea existenței unui caz bine justificat, au fost invocate dispozițiile H.G. nr. 735/2010, care contravin prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003 și art. 7 din Legea nr. 109/1997 și exced chiar și prevederilor cuprinse în Legea nr. 119/2010, în aplicarea cărora a fost adoptat actul normativ în litigiu, fapt ce încalcă principiul constituțional al ierarhiei actelor normative, aspecte prin care instanța apreciază că petenții au demonstrat existența unor împrejurări de fapt și de drept de natură a avea o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ în litigiu.

În ceea ce privește paguba iminentă instanța constată că prin aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 735/2010, s-ar ajunge la o diminuare radicală a pensiilor petenților, care constituie unicul mijloc de subzistență al acestora și garanția unui trai decent, astfel că există riscul producerii unei pagube viitoare și previzibile.

Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis cererea de suspendare formulată de petenți și a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Guvernul României, criticând soluția instanței de fond.

În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut în esență că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât suspendarea executării are caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii, această măsură putând fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Susține recurentul că din motivarea hotărârii contestate, rezultă că în mod netemeinic și nelegal s-au antamat în această etapă procesuală chestiuni de fond, iar analiza făcută de prima instanță excede cadrului procesual limitat al unei cereri de suspendare provizorie a executării, ceea ce reprezintă în fapt o prejudecare a fondului, contravenind dispozițiilor art. 14 din lege.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond susținând că în cauză nu au fost dovedite condițiile legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 3041 coroborate cu art. 312 C. proc. civ.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Verificând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este lipsit de interes, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin sentința atacată, instanța de fond a admis cererea reclamanților întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, modificată și completată, dispunând suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Având în vedere că H.G. nr. 735/2010 reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter normativ, care produce efecte erga omnes, a fost abrogată în mod expres prin O.G. nr. 1/2011, recursul formulat în cauză urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 335/CA din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 martie 2011.