Drug trafficking conviction upheld: sufficiency of corroborated witness testimony and intercepts over defendant's denial

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 6 martie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul C.D.G. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni privind circulația drogurilor în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului în temeiul art. 88 C. pen.

Din pedeapsa aplicată s-a dedus perioada arestării preventive de la 26 noiembrie 2002, la zi.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 144/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 22.000.000 lei, obținută din comercializarea de droguri.

Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul C.D.G. este student la U.S.H. București, anul IV de studiu.

În intervalul de timp, august 2001 – octombrie 2002, inculpatul a vândut numiților D.D., P.D.G. și I.V.A., consumatori de droguri de risc și mare risc, mai multe comprimate de ecstasy, pentru care a pretins sume cuprinse între 180.000 lei și 200.000 lei.

Inculpatul comercializa drogurile în mai multe localuri din București, unde acesta se întâlnea cu persoanele mai sus-menționate.

Astfel, numitul I.V.A. a cumpărat de două ori comprimate ecstasy cât și marijuana, în cursul anului 2002, urmând să-i achite inculpatului suma de 7.000.000 lei, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.

Numiților D.D. și P.D.G., inculpatul le-a vândut în cursul anului 2000, de mai multe ori, droguri de risc și mare risc, pentru consumul propriu.

P.D.G. a cumpărat de 4-5 ori droguri de la inculpat, de fiecare dată câte 2 sau 3 pastile de ecstasy, pentru care a plătit câte 200.000 lei, pentru fiecare pastilă, fără însă a putea preciza suma totală plătită.

În ce privește numita D.D., aceasta s-a întâlnit ocazional cu inculpatul la sfârșitul săptămânii, în diverse localuri din București, ocazie cu care a cumpărat comprimate de ecstasy și cocaină, pentru acre a plătit între 980.000 – 200.000 lei, pentru o pastilă, apreciind că pentru toate drogurile cumpărate a plătit inculpatului suma de circa 20.800.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.D.G., pe care a criticat-o, în principal, cu privire la greșita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea, întrucât probele administrate în cauză nu sunt în măsură să dovedească vinovăția sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 212 din 23 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.D.G. și l-a obligat la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dedus, în continuare durata arestării preventive, al zi.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că „Negarea inculpatului că ar fi comercializat droguri de risc și de mare risc este lipsită de semnificație în cauză, deoarece această împrejurare rezultă din declarațiile martorilor D.D., P.D.G. și I.V.A., care în perioada august 2001 – octombrie 2002, fiind consumatori de droguri, au achiziționat pastile ecstasy, pentru sume cuprinse între 180.000-20.000 lei pastila, cât și cocaină, în valoare totală de 22.000.000 lei și că „Declarațiile acestor martori de coroborează cu celelalte probe administrate în cauză în cursul urmării penale și anume autorizația de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice și procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor, procesele-verbale de confruntare și procesul-verbal de percheziție domiciliară”.

S-a concluzionat că față de probele mai sus-enumerate nu există nici un fel de dubiu în ce privește vinovăția inculpatului, astfel încât condamnarea lui este legală, iar motivul de casare prin care s-a cerut achitarea nu poate fi primit.

Referitor la motivul de casare privind individualizarea pedepsei s-a arătat că „aceasta a fost just stabilită, tribunalul reținând în favoarea apelantului circumstanțe atenuante cărora nu li se poate da o mai mare eficiență, întrucât C.D.G. a fost nesincer în cursul procesului penal, iar faptele sunt grave, acesta comercializând droguri mai multor persoane, pentru sume mari de bani, în localurile din București, ”și că „pentru aceleași considerente nu se poate dispune nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.”

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.D.G., prin care a criticat-o pentru aceleași motive invocate și la instanța de apel și anume:

- greșita sa condamnare, întrucât din probele de la dosar nu rezultă în nici un fel vinovăția sa, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea;

- reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

Recursul declarat de inculpatul C.D.G. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o situație de fapt, conform cu probele administrate în cauză încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată.

Referitor la motivele de casare invocate de inculpat, având în vedere că ele sunt identice cu cele invocate și la judecata în apel, cât și faptul că în prezenta decizie au fost expuse pe larg considerentele, pentru care a fost respins apelul, motivare pe care, instanța de recurs și-o însușește pe deplin ca fiind în acord cu probele de la dosar, și a căror reluare nu se mai impune, ținând seama și de faptul că analizând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata, că recursul declarat de inculpatul C.D.G. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.G., împotriva deciziei penale nr. 212 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2002, la 16 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2003.