Copyright royalties dispute: Supreme Court annuls appeal as untimely stamped, applying strict deadline for judicial fee payment

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 11 decembrie 2007, reclamantul B.N.P. a chemat în judecată pe pârâtul Teatrul Național "V.A." Iași, solicitând obligarea acestuia să-i plătească 15.000 RON reprezentând drepturi de autor ce i se cuvin în urma reprezentării piesei sale de teatru "XXX" în premieră, la 6 decembrie 2004, și a tantiemelor respectiv procentelor care i se cuvin din încasările de după reprezentații.

Prin Sentința civilă nr. 2134 din 18 octombrie 2008, Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1, lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora tribunalul judecă procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1691 din 29 octombrie 2008,a respins acțiunea ca nefondată.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 16 din 15 februarie 2012, a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Reținând că tribunalul nu a procedat la judecarea fondului litigiului dedus judecății, instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare în vederea administrării tuturor probelor necesare pentru a determina - conform art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 - remunerația cuvenită reclamantului pentru punerea în scenă de către pârât a piesei "XXX" și a comunicării acesteia către public în cele 17 reprezentații, recunoscute de către Teatrul Național "V.A." Iași.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, întrucât Teatrul Național a transmis reclamantului acordul plății tantiemelor, stabilit la 12% din încasările efectuate cu prilejul celor 17 reprezentații ale piesei, nemaifiind necesară stabilirea de către instanță a remunerației conform textului de lege sus-menționat.

Recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru considerentele care urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani cu excepțiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) - (3) din același act normativ, taxele judiciare de timbru, se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată.

În speță, recurentul-pârât a fost legal citat pentru primul termen de judecată acordat în cauză, respectiv cel din 19 octombrie 2012, cu mențiunea achitării taxei de timbru de 19,5 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON, conform dovezii de citare din dosar, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.

Cu toate acestea, recurentul-pârât nu s-a conformat obligației legale de timbrare, nedepunând la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul arătat.

Împrejurarea că, la termenul de judecată din 19 octombrie 2012, nu s-a dat eficiență sancțiunii nulității cererii de recurs, cu toate că cererea nu a fost legal timbrată până la acel termen, a fost justificată de faptul că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, astfel încât s-a dispus suspendarea judecării recursului, incident care se soluționează cu prioritate față de excepția netimbrării.

Fixarea unui nou termen de judecată, ca urmare a cererii recurentului de repunere a cauzei pe rol, nu înseamnă că recurentului i-a fost acordat un alt termen pentru îndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, fiind justificată de necesitatea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol și, eventual, a continuării judecății, motiv pentru care recurentul nu a mai fost citat cu mențiunea timbrării cererii de recurs, ci doar cu mențiunea timbrării cererii de repunere pe rol (obligație care a fost îndeplinită).

Ca atare, după repunerea cauzei pe rol la acest termen de judecată, s-a constatat că partea nu a timbrat cererea de recurs până la termenul stabilit de instanță în acest scop, respectiv până la termenul de judecată din 19 octombrie 2012, astfel încât, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a dispozițiilor art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Teatrul Național V.A. împotriva Deciziei nr. 16 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2013.

Procesat de GGC - NN