Restitution claimant’s revision request inadmissible; prior final judgment upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed as inadmissible the applicant's request for revision of a final decision, leaving the prior judgment intact. The applicant sought revision of a High Court decision that had rejected his appeal on the merits in a dispute over a restitution claim under Law No. 10/2001, where the lower courts had upheld the dismissal of his challenge as time-barred for failing to meet the 30-day deadline under Article 26(3). The court based its ruling on Article 322 of the former Civil Procedure Code, which allows revision of a Supreme Court decision only when that court "evoked the merits" by altering the facts or legal grounds, a condition not met here because the decision merely rejected the appeal and maintained the lower court's ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; Restitution claimant’s revision request inadmissible; prior final judgment upheld: The applicant sought revision of a High Court decision that had rejected his appeal on the merits in a dispute over a restitution claim under Law No. 10/2001, where the lower courts had upheld the dismissal of his challenge as time-barred for failing to meet the 30-day deadline under Article 26(3). The court based its ruling on Article 322 of the former Civil Procedure Code, which allows revision of a Supreme Court decision only when that court "evoked the merits" by altering the facts or legal grounds, a condition not met here because the decision merely rejected the appeal and maintained the lower court's ruling.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court declared the request for revision inadmissible because the decision challenged did not fall within the scope of decisions that may be revised under Article 322, as the appeal court did not evoke the merits.
Full text
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
La data de 02 august 2012, revizuentul E.M.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 9845/118/2007, fără a indica temeiul de drept al acesteia și a încadra cererea sa, în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Revizuirea este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia nr. 1789 din 19 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.M.A. împotriva Deciziei nr. 145/C din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Potrivit art. 322 alin. 1 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile strict și limitativ prevăzute la art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ., astfel cum acestea sunt reglementate."
Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia supusă revizuirii, în speță, nu se încadrează în categoria hotărârilor susceptibile de a fi reformate pe calea revizuirii.
Astfel, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca, instanța de recurs să fi evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre aceste două ipoteze, urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
În cazul concret, însă, o asemenea situație nu se identifică, deoarece prin Decizia nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se Decizia nr. 145/C din 09 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Totodată, și prin Decizia civilă nr. 145/C/2008 a Curții de Apel Constanța a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul E.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 151 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Constanța, fiind păstrată soluția instanței de fond, care a respins contestația formulată de E.M.A. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin primar și Primarul municipiului Constanța, reținând că reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, tribunalul a admis excepția tardivității contestației, pe care a respins-o, cu motivarea că Dispoziția nr. 2047/06 iulie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost comunicată contestatorului la 25 iulie 2006, iar contestarea acesteia s-a realizat la 04 decembrie 2007, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege.
Prin urmare, constatând că nu este îndeplinită cerința imperativă a evocării fondului, prevăzută cu acest caracter de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul E.M.A. împotriva Deciziei nr. 1789 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.
Procesat de GGC - GV