Jurisdiction for post-succession partition of real property determined by location of immovable under civil procedure rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively assigned jurisdiction for the case to the Câmpulung Court, resolving a negative conflict of competence in favor of the first instance court. The dispute involved a request by an heir to partition 3.75 hectares of land held in undivided co-ownership with other heirs following the completion of succession proceedings via notarial deed. The lower courts disagreed on jurisdiction: the Câmpulung Court declined competence based on the law of succession, arguing it belonged to the court of the decedent's last domicile, while the Sector 2 Bucharest Court declined jurisdiction in favor of the court where the real estate is located. The High Court ruled that Article 14 of the Code of Civil Procedure, which governs succession matters and ties jurisdiction to the decedent's domicile, does not apply because the succession procedure had already been finalized. Consequently, the Court applied Article 13 of the Code of Civil Procedure, which contains an imperative rule assigning exclusive jurisdiction for actions regarding real property to the court where the immovable is situated, thereby ordering the case to be tried in Câmpulung.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 C. proc. civ, art. 19 C. proc. civ, art. 13 C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ; Jurisdiction for post-succession partition of real property determined by location of immovable under civil procedure rules: The dispute involved a request by an heir to partition 3.75 hectares of land held in undivided co-ownership with other heirs following the completion of succession proceedings via notarial deed. The lower courts disagreed on jurisdiction: the Câmpulung Court declined competence based on the law of succession, arguing it belonged to the court of the decedent's last domicile, while the Sector 2 Bucharest Court declined jurisdiction in favor of the court where the real estate is located. The High Court ruled that Article 14 of the Code of Civil Procedure, which governs succession matters and ties jurisdiction to the decedent's domicile, does not apply because the succession procedure had already been finalized. Consequently, the Court applied Article 13 of the Code of Civil Procedure, which contains an imperative rule assigning exclusive jurisdiction for actions regarding real property to the court where the immovable is situated, thereby ordering the case to be tried in Câmpulung.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision served as the legal basis for the court's order to resolve the negative conflict of competence and assign jurisdiction to the Câmpulung Court.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, reclamantul M.C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții T.G.A. și M.D.I., să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 3,75 ha ce face obiectul titlului de proprietate din 29 aprilie 2004, emis pe numele autorului C.G.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile sunt moștenitorii legali ai defunctului C.G., după urma acestuia fiind emis titlul de proprietate din 29 aprilie 2004 pentru terenul în suprafață de 3,75 ha, iar în urma punerii efective în posesie fiecare dintre moștenitori stăpânind câte o suprafață de 9.375 m.p. Ulterior, au intervenit neînțelegeri între moștenitori, motiv pentru care a solicitat ieșirea din indiviziune.
Prin sentința civilă nr. 302 din 12 februarie 2009, Judecătoria Câmpulung a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta T.G.A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București cu motivarea că, potrivit art. 14 C. proc. civ., partajul succesoral este de competența instanței ultimului domiciliu al defunctului, fiind fără relevanță locul unde se află situat imobilul supus partajării.
Prin sentința civilă nr. 9692 din 11 decembrie 2009, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat, la rândul său, competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că cererea de împărțeală a bunurilor succesorale, formulată după finalizarea procedurii succesorale, este în competența instanței în a cărei rază succesorală se află imobilul, în conformitate cu art. 13 raportat la art. 19 C. proc. civ.
Învestită cu soluționarea prezentului conflict de competență, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung pentru următoarele considerente:
Judecătoria Câmpulung a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului C.G., respectiv a terenului în suprafață de 3,75 ha ce face obiectul titlului de proprietate din 29 aprilie 2004, emis pe numele moștenitorilor autorului menționat, teren situat în localitatea H., județul Argeș.
Dezbaterea succesiunii s-a efectuat pe cale notarială, depunându-se în acest sens la dosar certificatul de moștenitor din 10 iulie 1981, emis de pe urma defunctului C.G. (Dosar nr. 3264/205/2008 al Judecătoriei Câmpulung), fiind astfel finalizată procedura succesorală.
Prin urmare, acțiunea cu care a fost învestită Judecătoria Câmpulung vizează partajarea unui bun succesoral, respectiv a unui teren între reclamant și succesorii în drepturi ai defunctului C.G., care au rămas în indiviziune asupra bunului ce a făcut obiect al transmisiunii succesorale.
În consecință, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 14 C. proc. civ., cum a hotărât prima instanță învestită reținând că, în materie de moștenire, competența aparține instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, întrucât procedura succesorală a fost deja încheiată.
Dimpotrivă, sunt incidente dispozițiile art. 13 C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele.
Fiind vorba de o dispoziție imperativă, soluția legală, ce corespunde și cerinței asigurării unei mai rapide și corecte soluționări a cauzei, în situația în care probele se vor administra de instanța în raza de activitate a căreia se află imobilul supus împărțelii, este aceea a stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Așa fiind, în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2010.