Contestație în anulare inadmisibilă pentru greșeală materială în litigiu privind eșalonarea taxei judiciare de timbru

Prin Decizia civilă nr. 2531 din 5 aprilie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtul B.D.R. împotriva Deciziei nr. 31 Ap din 25 februarie 2011a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 și 3.

Art. 11 din Legea nr. 146/1997 statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Aplicând aceste dispoziții legale, instanța de recurs a dispus obligarea recurentului la plata sumei de 5369,31 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, recurentul fiind citat cu această mențiune pentru termenul de judecată din 29 martie 2012, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 47-48 din dosarul de recurs.

La data de 28 martie 2012, recurentul a depus taxa judiciară de timbru de 2690, 67 RON achitată cu chitanța din 27 martie 2012, taxa judiciară de timbru de 1339,32 RON achitată cu chitanța din 20 decembrie 2010 și taxa judiciară de timbru de 1339,32 RON achitată cu chitanța din 20 ianuarie 2011, aceste chitanțe însumate reprezentând cuantumul total al taxei judiciare de timbru, respectiv 5369,31 RON.

S-a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din 28 octombrie 2010, pronunțată în faza procesuală a apelului (fila 82 dosar apel), s-a încuviințat cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de apelantul pârât B.D.R. și s-a dispus eșalonarea plății sumei de 5.359,31 RON reprezentând taxă judiciară de timbru pentru apel în 4 rate lunare, respectiv, câte 1339,32 RON, începând cu luna noiembrie 2010, rate scadente în data de 20 a fiecărei luni.

În aceste împrejurări, s-a reținut că cele două chitanțe, în cuantum de câte 1339,32 RON fiecare, au fost plătite anterior datei declarării recursului, respectiv la 20 decembrie 2010 și 20 ianuarie 2011 și vizează, în raport de cuantumul și data achitării lor, taxele judiciare de timbru aferente căii de atac a apelului, conform eșalonărilor la datele scadente stabilite prin încheierea de ședință sus-menționată.

În plus, în confirmarea acestui aspect, este și faptul că în dosarul instanței de apel nu se regăsesc cele două chitanțe care au fost depuse în recurs.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

S-a mai reținut că recurentului i s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5369,31 RON, aferentă căii de atac a recursului, iar acesta nu s-a conformat acestei obligații, în sensul că potrivit înscrisurilor doveditoare depuse a rezultat că a achitat numai 2690, 67 RON.

Împotriva acestei decizii B.D.R. a formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art 318 C. proc. civ.

În motivare a arătat că hotărârea contestată este viciată de o eroare materială. La data de 29 martie 2012 a depus nota de ședință prin care a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, cerere care nu i s-a încuviințat și, nefiind asistat de apărător, nu a avut cunoștință de împrejurarea că taxa de timbru achitată este insuficientă. S-a mai arătat că la dosar este depusă taxa de timbru de 5369,31 RON și timbrul judiciar de 5 RON și că, de altfel, taxa de timbru datorată în recurs este de 1/2 din taxa de timbru datorată la fond. Cum la instanța de fond taxa de timbru a fost de 8.785 lei, 1/2 din această sumă reprezintă 4.392,5 RON.

Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială (greșeală materială și omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).

Potrivit art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Prin urmare, acest text de lege reglementează situația când instanța de recurs prin hotărârea contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greșeală, să analizeze unul sau mai multe motive de recurs.

În realitate, contestatorul este nemulțumit de modul cum a fost soluționat recursul său, în sensul anulării ca insuficient timbrat, dar, pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, ceea ce, din verificarea deciziei contestate nu se constată.

Astfel, instanța a argumentat temeinic și raportat la actele și lucrările dosarului soluția anulării recursului ca insuficient timbrat.

Greșeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

În consecință, nefiind întrunite dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2531 din 5 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul B.D.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG