Omission of mandatory complementary rights interdiction in aggravated rape conviction

Asupra recursului în anulare de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2100 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Brașov au fost condamnați inculpații:

1. C.D. și:

2. O.P. la pedepse de câte 5 ani și 6 luni închisoare, respectiv câte 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și viol prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de câte 6 ani închisoare.

S-a reținut în fapt că, la 15 iulie 2001, inculpații C.D. și O.P. au lipsit-o în mod ilegal de libertate pe C.A. și au întreținut prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta.

Tribunalul Brașov, prin decizia penală nr. 146 din 5 martie 2002, a respins apelurile declarate de inculpați.

Prin decizia penală nr. 355 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Brașov a admis recursurile declarate de inculpați, a casat în parte hotărârile menționate și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și viol, prevăzute de art. 189 alin. (2) și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. și a condamnat pe inculpați la câte 6 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri definitive s-a declarat recurs în anulare, susținându-se prin motivele scrise, în esență, următoarele:

- inculpaților li s-a stabilit pedepse în alte limite prin omisiunea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi;

- pedepsele au fost greșit individualizate în raport de gradul de pericol social al faptelor, cât și persoana inculpaților, cunoscuți ca persoane violente, care au produs părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 4–5 zile de îngrijiri medicale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I, pct. 4 C. proc. pen., prevederi în raport de care vor fi analizate motivele prezentate, constatându-se recursul în anulare fondat, pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., care încriminează infracțiunea pentru care au fost condamnați ambii inculpați prevăd pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.

Omisiunea instanței de a condamna pe inculpați, pe lângă pedepsele de câte 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pedeapsă obligatorie în cauză, atrage nelegalitatea hotărârii și în consecință, casarea ei sub acest aspect.

Acesta este și motivul pentru care potrivit art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul în anulare se va admite.

Rejudecând cauza sub acest aspect, se va aplica alături de pedeapsa principală de câte 6 ani închisoare, fiecărui inculpat și pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Critica vizând individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaților nu este fondată.

Pedepsele de câte 6 ani închisoare se înscriu în limitele legale sancționatoare și reflectă atât pericolul social al faptelor comise, cât și pe cel al făptuitorilor.

Împrejurările luate în considerare de instanțe au fost corect evaluate la stabilirea cuantumului și a modalității de executare a pedepselor și nu se constată alte motive care să justifice majorarea acestora.

Ca atare, critica este nefondată și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 2100 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Brașov, deciziei penale nr. 146/ A din 5 martie 2002 a Tribunalului Brașov și deciziei penale nr. 355/ R din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații C.D. și O.P.

Casează hotărârile numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare.

Aplică inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul de avocat, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.