Railway safety endangerment and attempted theft: exclusion of mitigating circumstances due to concrete social danger and criminal recidivism

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 19 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) în condițiile art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., l-a mai condamnat pe inculpatul A.V. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 15 C. proc. pen., raportat la art. 998 și următorii C. civ., a obligat inculpatul către partea civilă Regionala C.F. Constanța, la suma de 59.377.676 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a-l condamna pe inculpat, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La 7 octombrie 2002, A.V. aflându-se pe tronsonul de cale ferată Constanța – Mangalia, în jurul orelor 20,30, a sustras un cupon de șină de cale ferată, în lungime de 7,5 m ce făcea parte componentă a căii ferate, fiind contrașina exterioară de la intrarea pe podul feroviar de la km 228 + 850, linia 813, firul 2 Constanța - Mangalia.

În scopul însușirii, inculpatul a ridicat cuponul de șină și l-a așezat pe cele două linii ale firului menționat, cu intenția de a-l scoate în exteriorul terasamentului.

Automotorul C.F. nr. 0385 ce transporta călători pe relația Constanța - Mangalia nu a putut evita impactul cu cuponul de șină și a deraiat, parcurgând o distanță de 30 m, oprindu-se la balustrada de protecție.

Prin infracțiunea săvârșită, inculpatul a cauzat un prejudiciu în sumă de 59.377.676 lei, rămas nerecuperat și pentru care societatea Regionala C.F. Constanța s-a constituit parte civilă.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie, iar procurorul a cerut înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și majorarea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 128 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a desființat în parte sentința apelată, s-a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și pentru tentativă la infracțiunea de furt, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., menținând pedeapsa de 2 ani închisoare.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

S-a motivat în considerente că, instanța de fond a omis să rețină dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și în ce privește tentativa la infracțiunea de furt calificat, situație în care pedeapsa de un an și 6 luni este nelegală.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța care, în esență, a susținut următoarele:

- greșita reținere a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., care nu se justificau în raport de natura și gravitatea faptelor comise, de urmarea produsă; în acest sens, s-a solicitat casarea hotărârii pronunțate, înlăturarea circumstanțelor judiciare personale atenuante și aplicarea unor pedepse în limitele legale sancționatoare.

Critica formulată va fi examinată în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondată în raport de considerentele mai jos prezentate.

În operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor, instanțele au avut în vedere doar datele ce caracterizează pe făptuitor, ignorând pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat în concurs.

Încercarea de sustragere a unui cupon de șină de cale ferată, parte componentă a căii ferate și așezarea lui pe cele două linii ale firului 2 au produs nu numai determinarea căii ferate, dar a pus într-un real pericol siguranța circulației feroviare.

Pe de altă parte, urmarea imediat produsă, deraierea unui tren de călători, precum și prejudiciul de 50.377.676 lei creat și neacoperit sunt alte considerente care justifică înlăturarea circumstanțelor judiciare atenuante constatate în beneficiul inculpatului.

De altfel, nici datele personale nu justificau reținerea acestor dispoziții, având în vedere condamnările anterioare ale inculpatului pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului, ceea ce denotă perseverența infracțională.

Acestea sunt motivele pentru care recursul este fondat și prin admitere, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile pronunțate vor fi casate numai cu privire la acest aspect.

Procedând la rejudecare, în limitele casării, vor fi înlăturate dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., reținute în favoarea inculpatului și se vor aplica faptelor deduse judecății, pedepse la limita minimă legală, urmând ca în condițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 128/ P din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul A.V.

Casează decizia și sentința penală nr. 178 din 19 martie 2003 a Tribunalului Constanța numai cu privire la pedeapsa aplicată.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., și un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., în condițiile art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și majorează la 3 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen. și la 2 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 10 septembrie 2003.

Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.