Territorial jurisdiction for pension challenge claims: applicability of new procedural law to actions filed after statutory change

Asupra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 09 februarie 2011, contestatorul D.A.M. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Deciziei de pensionare din 27 decembrie 2010 emisă de intimată.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 3814 din 18 martie 2011 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența soluționării contestației.

S-a reținut, pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate - că devin incidente dispozițiile tezei a doua a articolului menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul pârâtei este în București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 7719 din 01 octombrie 2012 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa cauza, astfel că a admis excepția de necompetență teritorială.

Pe cale de consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., ale M.A.I. și ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 09 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa acțiunea, Tribunalul Dolj, respectiv instanța de la domiciliul ales al reclamantului.

Învestită astfel a pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului Dolj, competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județului Dolj, competența soluționării contestației revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.