In-kind restitution of expropriated land barred by public utility occupation; statutory shift to monetary compensation under Law 10/2001

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția civilă, sub nr. 3169/99/2009, reclamantul A.G. a solicitat instanței anularea dispoziției nr. 655 din 24 aprilie 2009, emisă de Primăria Iași, solicitând restituirea în natură a terenului, situat în Iași.

Prin sentința civilă nr. 1525 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, s-a respins cererea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu Primăria Iași.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că dispoziția nr. 655 din 24 aprilie 2009 este legală și temeinică, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea 10/2001 și art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, terenul solicitat a fi restituit în natură fiind afectat de utilități publice.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel A.G., criticând-o sub aspectul aplicării greșite a legii, în stabilirea măsurilor reparatorii, în modalitatea despăgubirilor, pentru preluarea abuzivă a imobilului, fosta sa proprietate.

Prin decizia civilă nr. 78 din 14 mai 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantului A.G. împotriva sentinței civile nr. 1525 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 655 din 24 aprilie 2009, emisă de Primarul Municipiului Iași, s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a terenului, motivat de faptul că acesta a fost sistematizat, fiind ocupat de construcții - bloc de locuințe, căi de acces auto și pietonale. Prin aceeași dispoziție, s-a propus acordarea despăgubirilor, în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru suprafața de 600 m.p. - teren și construcția demolată, de 50 m.p.

Reclamantul a pretins că este posibilă restituirea în natură a terenului din Iași, sens în care, pe lângă actele ce au stat la baza emiterii dispoziției, în apel, s-a efectuat o expertiză topometrică și, potrivit concluziilor expertizei G.C., trupul de teren ce a aparținut apelantului, în suprafață de 600 m.p., nu este liber, fiind ocupat de construcția unui bloc și alte utilități publice.

În aplicarea art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor preluate abuziv de stat și ale căror construcții au fost demolate, restituirea în natură se poate dispune doar pentru terenul liber și nu pentru cel ocupat de blocuri și alte utilități publice.

În speța de față, atât din documentația depusă de primărie, cât și din expertiza topometrică efectuată, rezultă cert că nu este posibilă restituirea în natură a terenului de 600 m.p., preluat în mod abuziv de stat, situație în care, în mod corect, prin dispoziția contestată, s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului IX din Legea nr. 247/2005.

Terenul în litigiu este ocupat cu construcții - blocuri de locuințe, amenajări destinate nevoilor de acces auto și pietonale, dotări tehnico-edilitare subterane.

Curtea a verificat posibilitatea de a i se aplica apelantului-reclamant măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii, oferite în echivalent, prev. de art. 1 alin. (2) și (3) din lege, respectiv compensarea cu alte terenuri din rezerva municipiului. Prin adresa nr. 30234 din 8 aprilie 2010, a Primarului municipiului Iași, s-a comunicat faptul că municipiul nu are în proprietate bunuri sau servicii, și, cu atât mai puțin, terenuri, care să poată fi oferite în compensare. S-a mai specificat faptul că, în mod constant, în anunțurile afișate lunar, conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se precizează lipsa bunurilor și a serviciilor care ar putea fi oferite în compensare.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs contestatorul A.G., solicitând admiterea recursului și anularea dispoziției nr. 655 din 24 aprilie 2009, emisă de Primarul Municipiului Iași.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut, în esență, că Primăria locală nu a procedat conform obligațiilor legale de informare și comunicare și a încălcat dispozițiile sentinței civile nr. 1547, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 13 octombrie 2008, prin care fusese obligată să soluționeze notificarea reclamantului,cu privire la retrocedarea imobilului teren, situat în Iași, pronunțând o soluție care depășește cadrul hotărârii judecătorești menționate.

În același sens, s-a solicitat a se constata că documentațiile Primăriei Locale nu fac dovada că terenul respectiv este afectat de sistematizări, căi de acces, amenajări destinate nevoilor de acces auto și pietonale, dotări tehnico - edilitare subterane și alte utilități publice. Mai mult, potrivit art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură se poate dispune, în opinia recurentului, pentru terenul rămas liber, întrucât Primăria locală, prin răspunsul nr. 30744 din 17 aprilie 2010, menționează că procedura de restituire a imobilelor nu a fost finalizată, iar terenurile și construcțiile nu au statut juridic cert.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Învestite cu soluționarea contestației împotriva dispoziției nr. 655 din 24 aprilie 2009, emisă de Primăria Iași, prin care a fost respinsă notificarea formulată de reclamantul A.G. privind restituirea în natură a terenului, situat în Iași, și a fost propusă acordarea de despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005, instanțele au a verifica situația juridică a imobilului în litigiu.

În acest sens, au fost administrate, cu respectarea garanțiilor procesului echitabil, reglementate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, proba cu înscrisuri și cu expertiză imobiliară, din coroborarea cărora, a rezultat că terenul în litigiu a fost sistematizat, fiind, în prezent, ocupat de construcții - blocuri de locuințe, amenajări destinate nevoilor de acces auto și pietonale, dotări tehnico-edilitare subterane.

Această situație de fapt, corect reținută de instanțele anterioare, nu a fost combătută cu probe de către recurent, acesta mărginindu-se la a enunța, în cuprinsul motivelor de recurs, simple alegații la adresa autorităților locale, care nu pot determina modificarea soluțiilor pronunțate în cauză.

În același sens, Înalta Curte constată că instanța de apel a dat conținut substanțial principiului rolului activ, reglementat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., administrând, din oficiu, proba cu expertiză imobiliară si proba cu înscrisuri, vizând posibilitatea acordării unui teren echivalent, în compensație, dar această modalitate de reparație nu poate fi concretizată, în absența unor terenuri disponibile, astfel cum a rezultat din adresa nr. 30234 din 8 aprilie 2010 a Primarului municipiului Iași.

Astfel, împrejurarea că Primăria municipiului Iași, prin răspunsul nr. 30744 din 17 aprilie 2010, menționează că procedura de restituire a imobilelor nu a fost finalizată, iar terenurile și construcțiile nu au statut juridic cert, nu poate determina schimbarea situației juridice a terenului în litigiu, cu privire la care s-a stabilit, în mod cert, afectarea sa de detalii de sistematizare, ce reprezintă un impediment legal în restituirea în natură a acestuia.

În ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură a terenului rămas liber, pretinsă de recurent, instanța de recurs reține că, din raportul de expertiză efectuat în etapa procesuală a apelului, rezultă că, în prezent, strada Austrului nu mai există, fiind ocupată de blocurile construite în zonă, iar trupul de teren în suprafață de 600 mp, situat în Iași, nu este liber, fiind ocupat, în integralitate, de construcția unui bloc, servituți și alte utilități publice, astfel încât nu există nicio suprafața de teren liber, care să poată fi restituită în natură.

În virtutea acestor argumente, Înalta Curte apreciază că au fost corect interpretate și aplicate dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 republicată, nefiind operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Tot astfel, nu poate fi apreciat ca fondat motivul de recurs invocat de recurent privind nerespectarea sau depășirea cadrului dispozițiilor sentinței civile nr. 1547 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Iași, prin care Primăria municipiului Iași fusese obligată să soluționeze notificarea reclamantului, cu privire la retrocedarea imobilului teren, situat în Iași, câtă vreme această hotărâre nu impusese și modalitatea de despăgubire, în sarcina debitoarei obligației de soluționare a notificării, ci doar stabilise această obligație, căreia intimata i s-a conformat, cu respectarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevăd că, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, ce pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În consecință, sentința civilă nr. 1547 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Iași nu a rămas fără efect util, determinând soluționarea notificării recurentului reclamant A.G., cu respectarea cadrului legal în materie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva deciziei nr. 78 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva deciziei nr. 78 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2011.