Union-Sponsored Pension Challenge Venued at Union Seat Over Member Domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Section I Civil) ruled in favor of the Tribunal București, establishing that court as competent to hear the case, thereby resolving the negative jurisdictional conflict in its favor and rendering the decision final. The underlying dispute involved a pension challenge brought by a military reserve and retired personnel union, acting in the name of one of its members, against the sectoral pension fund of the Ministry of National Defense, seeking annulment of a revised pension decision, reinstatement of prior pension rights, payment of differences, interest, inflation adjustment, and moral damages. The courts of Alba and Bucharest had conflicting views on territorial competence, with the first applying the union’s seat and the second the member's domicile. The decisive legal basis was Article 269(2) of the Labor Code, read with Article 28(1)–(3) of Law No. 62/2011, whereby a union enjoys active procedural standing in its own right, not merely as a representative, so territorial competence is determined by the union’s registered seat; this followed the High Court’s own decision in the interest of the law No. 1 of 21 January 2013.
Legislator headnote
AI generatedart. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 20 pct. 2 C. proc. civ; Union-Sponsored Pension Challenge Venued at Union Seat Over Member Domicile: Potrivit dispozițiilor art. 269 alin (2) C. muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau după caz, sediul reclamantul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2012, pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele și pentru C.I.I., în contradictoriu cu Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a solicitat instanței, în principal, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 0118270 din 30 ianuarie 2009 emisă de Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale și anularea Deciziei de pensie din 22 februarie 2012 emisă de aceeași intimată, plata diferenței dintre pensia de serviciu și cea revizuită, plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor datorate și plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale. în subsidiar, a invocat încălcarea dreptului de proprietate prin revizuirea cuantumului pensiei stabilite inițial.
Prin Sentința civilă nr. 690 din 29 martie 2012, Tribunalul Alba, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, nefiind doar un reprezentant al membrilor săi și cum sediul acestuia este în București, competent să soluționeze cauza este Tribunalul București.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 9822 din 14 noiembrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat, la rândul său, competența teritorială în favoarea Tribunalului Alba.
Constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
În motivarea soluției, Tribunalul București a reținut, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010, că cererile cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului, iar în speță, calitatea de reclamant o are contestatorul și nu sindicatul ce îi reprezintă interesele în baza mandatului.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin (2) C. muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau după caz, sediul reclamantul.
În speță, acțiunea a fost promovată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere.
Potrivit art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune injustiție în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres [alin. (3) al art. 28] că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 269 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului București, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare.
În acest sens s-a statuat și prin decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (încă nepublicată în M. Of., la data pronunțării acestei decizii).
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2013.
Procesat de GGC - AS