Inadmissibility of appeal against final sentence dismissing complaint against prosecutor's non-initiation of criminal proceedings for police abuse

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 88/P/2012 din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 437/II/2/2012 din 05 martie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații: C.V.S. - comisar șef de poliție, C.M. - comisar de poliție și M.N.O. - comisar de poliție, toți din cadrul Inspectoratului de Poliție Gorj și a fost menținută rezoluția.

A fost obligat petiționarul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 88/P/2012 din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V.S. - comisar șef de poliție, C.M. - comisar de poliție și M.N.O. - comisar de poliție, toți din cadrul Inspectoratului de Poliție Gorj, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că numitul C.V.S. are gradul profesional de comisar șef de poliție și calitatea de organ al poliției judiciare, fiind șeful Inspectoratului de Poliție Gorj, C.M. are gradul profesional de comisar de poliție, calitatea de organ al poliției judiciare și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Gorj, iar M.N.O. are gradul profesional de comisar șef de poliție și calitatea de organ al poliției judiciare, desfășurându-și activitatea în cadrul Poliției municipiului Târgu Cărbunești.

S-a reținut că petiționarul B.N.I. a formulat plângere penală împotriva ofițerilor de poliție mai sus menționați, susținând că au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în legătură cu actele de cercetare penală efectuate în dosarul cu nr. 1509/P/2011, arătând că în urma activităților desfășurate de aceștia, au fost identificate alte persoane bănuite de săvârșirea infracțiunilor sesizate de el în plângerile formulate.

Din verificări a rezultat că, prin rezoluția nr. 1153/P/2011 din 03 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.I. și D.D., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și violare de domiciliu prev. de art. 80 C. pen. și, respectiv, art. 192 C. pen.

Prin aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorilor faptelor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. și art. 192 C. pen., condiții în care s-a format dosarul penal nr. 1509/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești în care, la data de 25 august 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" privind săvârșirea de către persoane necunoscute a infracțiunilor de vătămare corporală și violare de domiciliu.

S-a mai reținut că dosarul nr. 1509/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești se află în curs de cercetare la Poliția orașului Târgu Cărbunești (comunicarea din 06 februarie 2012).

Față de cele prezentate mai sus, procurorul de caz a constatat că organele de poliție, împreună cu procurorul de caz, acționează pentru descoperirea autorilor infracțiunilor de vătămare corporală și violare de domiciliu sesizate de petiționarul B.I., la finalizarea cercetărilor penale urmând să se adopte soluția finală.

S-a constatat că, fiind citat în vederea audierii pentru data de 06 februarie 2012, petiționarul nu s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Întrucât din actele de la dosar nu au rezultat indicii privind exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către ofițerii de poliție C.V.S., C.M. și M.N.O., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, neexistând fapta sesizată de petiționar în plângere.

Ulterior, soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul de caz a fost confirmată prin rezoluția din 5 martie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționarul B.I., sens în care s-a constatat, în esență, că cele dispuse de procuror răspund cerințelor de legalitate și se fundamentează pe actele premergătoare efectuate, care au exclus existența oricărui temei de fapt ori de drept care să contureze infracțiunile sesizate în sarcina ofițerilor de poliție judiciară împotriva cărora petiționarul a formulat plângere penală.

Astfel, s-a reținut că, potrivit normelor procesual penale, activitatea de cercetare penală efectuată de organele de poliție judiciară este condusă și controlată de procurorul de caz care exercită supravegherea urmăririi penale și soluționează cauza respectivă.

Petiționarul B.N.I. a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori la data de 19 martie 2012, sub nr. 647/54/2012.

În motivarea plângerii, petiționarul a susținut că soluția dispusă în cauză de procuror este netemeinică, deoarece nu s-au administrat toate probele necesare stabilirii adevărului, faptele reclamate în sarcina intimaților existând, aceștia încălcându-și atribuțiile de serviciu, conform certificatului medical pe care l-a depus la dosar și a celorlalte probe, de care însă nu s-a ținut seama în cursul cercetării.

S-a constatat că plângerea este nefondată, reținându-se că în cauză s-au administrat, în faza actelor premergătoare, probele necesare și concludente din care a rezultat că faptele reclamate nu există în materialitatea lor, fiindcă în calitatea lor de polițiști nici unul dintre cei reclamați nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, fiind urmată procedura legală și prevăzută de art. 200 - 228 C. proc. pen. din Titlul I - urmărirea penală -, din partea specială a Codului de procedură penală.

Totodată, s-a reținut că propunerea formulată procurorului ce supraveghea urmărirea penală, de către polițistul care s-a ocupat în mod direct de instrumentarea sesizării petiționarului - ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1153/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești - a fost confirmată prin rezoluția de netrimitere în judecată din data de 03 iunie 2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din data de 18 februarie 2013, înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul B.I. este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr. 249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiționar.

Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2013