Penal recidivism limiting reduction of suspended drug possession sentences under confession mitigation rules

Asupra recursului de față;

În baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 27 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București - secția l-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului N.M.F. prin rechizitoriu, din două infracțiuni prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; după care l-a condamnat pe inculpatul N.M.F., la:

- 11 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu (pct. I rechizitoriu ), faptă prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen.;

- 11 luni închisoare. (pct. II rechizitoriu ), pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen.

În baza art. 864 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1087 din 18 septembrie 2006 a Tribunalului București - secția I penală, astfel cum a fost modificată de Curtea de Apel București - secția I penală ) și cumulată aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa rezultantă aplicată prin sentință, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 11 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă durata detentei preventive de la 04 aprilie 2006 la 30 iunie 2006.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 3,77 grame heroină în vederea distrugerii (cu păstrarea contraprobelor).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut - în fapt - următoarea situație:

1. La 18 decembrie 2007, în timp ce inculpatul N.M.F. se afla pe Aleea Stogu, sector 5, a fost oprit de lucrători din cadrul Batalionului 3 Special de Intervenție, sesizare ce a fost înregistrată la Serviciul Teritorial București.

În prezența martorului asistent L.C., inculpatul N.M.F. a fost percheziționat corporal, ocazie cu care asupra sa a fost găsită o punguță din plastic ce conținea o substanță ca un praf, probă ce a fost ridicată, sigilată și predată laboratorului pentru analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 27 decembrie 2007, punguța cu substanță ridicată de la inculpatul N.M.F. conținea 3,82 grame heroină.

Heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul-anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 3,77 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată cu sigiliul M.A.I. și depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 14 ianuarie 2008.

2. La 19 mai 2009, în timp ce inculpatul N.M.F. se afla pe Aleea Livezilor, sector 5, a fost oprit de lucrători din cadrul Batalionului 3 Special de Intervenție, sesizare ce a fost înregistrată la Serviciul Teritorial București.

În prezența martorului asistent C.A.Ș., inculpatul N.M.F. a fost percheziționat corporal, ocazie cu care asupra sa a fost găsită o punguță din plastic ce conținea o substanță ca un praf, probă ce a fost ridicată, sigilată și predată laboratorului pentru analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 21 mai 2009, punguța cu substanță ridicată de la inculpatul N.M.F. conținea 0,07 / grame heroină. Proba în litigiu a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită de materialul probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului, atât la urmărirea penală, cât și în instanță.

Fiind ascultat în cursul urmăririi penale, inculpatul N.M.F. a recunoscut că la datele de 18 decembrie 2007 și 19 mai 2009, asupra sa au fost găsite 3,82 grame heroină și respectiv 0,07 grame heroină, declarând că fiind consumator, deținea drogul de mare risc pentru consum propriu.

Inculpatul a declarat că pentru cele 3,82 grame heroină a plătit unei persoane necunoscute suma de 650 lei.

Cu ocazia ascultării, martorii asistenți, prin declarațiile lor, au confirmat găsirea cantităților de 3,82 grame heroină la 18 decembrie 2007 și 0,07 grame heroină la 19 mai 2009 asupra inculpatului N.M.F.

Instanța de fond a concluzionat că, în drept, încadrarea juridică dată faptei inculpatului este deficitară prin nereținerea disp. alin. (1) al art. 4 din Legea nr. 143/2000 (care descrie fapta în toate elementele constitutive), în timp ce alin. (2) incriminează doar o variantă agravantă a infracțiunii.

Prin urmare, instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării dată faptei inculpatului în sensul mai sus menționat.

Pe situația juridică a inculpatului, instanța de fond a reținut și starea de recidivă în varianta prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât faptele inculpatului sunt săvârșite în termenul de încercare al pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1087 din 18 septembrie 2006 a Tribunalului București - secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 829 din 08 decembrie 2006 a Curții de Apel București - secția I penală, definitivă prin nerecurare la 20 decembrie 2006, pe un termen de încercare de 8 ani).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.M.F., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate de instanța de fapt.

Prin decizia penală nr. 55 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București - secția I penală a fost admis apelul declarat de inculpatul N.M.F. a fost desființată, în parte, sentința penală nr. 103/F din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală și în rejudecare:

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen., cât și art. 3201 C. proc. pen.,l-a condamnat pe inculpatul N.M.F. la două pedepse de câte 8 (opt) luni închisoare. (pct. 1 și 2 R)

În baza art. 864 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1087 din 18 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală și cumulată aritmetic această pedeapsă cu fiecare pedeapsă de câte 8 luni aplicate în prezenta cauză, inculpatul având de executat 2 (două) pedepse de câte 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive, de la 04 aprilie 2006 la 30 iunie 2006.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a se decide astfel .instanța de control judiciar a apreciat că, în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 în condițiile în care, atât în cursul urmăririi penale cât și în prima declarație dată la instanța de fond, inculpatul N.M.F. a recunoscut cele două fapte.

Procedând la reindividualizarea judiciară a pedepsei, în apelul inculpatului, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată poate fi coborâtă sub nivelul minimului special legal, fiind de natură a constitui pentru inculpat un avertisment adecvat, de natură a-l determina să adopte o conduită conformă, atâta vreme cât acesta a recunoscut comiterea faptelor.

Împotriva acestei decizii inculpatul N.M.F. a declarat, în termen legal, recursul de față solicitând prin acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante acordate de instanța de fond, o reducere mai accentuată a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat dar și în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale; sub acest aspect .instanța de apel a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă și maximă - ale pedepsei.

Totodată, înalta Curte constată că inculpatului i-au fost acordate circumstanțe atenuate prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și, sub incidența prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. i-a fost aplicată acestuia o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare; însă inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă, în termenul de încercare al pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ce îi fusese aplicată prin sentința penală nr. 1087 din 18 septembrie 2006 a Tribunalului București - secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 829 din 08 decembrie 2006 a Curții de Apel București - secția I penală, definitivă prin nerecurare la 20 decembrie 2006, pe un termen de încercare de 8 ani, sentință prin care a fost condamnat pentru infracțiunea prev de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Așa fiind, instanța de apel a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că pedeapsa astfel determinată reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen. ) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.F. împotriva deciziei penale nr. 55 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București - secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012