Criminal sentencing individualization and sufficiency of proof in aggravated robbery with assault on law enforcement officers

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 303 din 19 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost condamnat, printre alții, inculpatul P.L. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. (două infracțiuni), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28 aprilie 2001, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 28 aprilie 2001, după orele 19,00, inculpatul P.L. și alți doi inculpați, respectiv I.D. și I.G., au sustras un butoi cu smoală din scara unui bloc, după care, pentru a-și asigura scăparea, au agresat verbal și fizic doi jandarmi care îi opriseră (sesizați de locatarii blocului din a cărei scară se furase butoiul).

Judecătoria Brașov, sesizată cu judecarea cauzei, datorită modificărilor referitoare la competența materială apărută în Legea nr. 548/2001, a declinat competența de soluționare în primă instanță în favoarea Tribunalului Brașov.

Această instanță a reținut că în 28 aprilie 2001, după orele 19,00, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei trei inculpați au sustras din scara blocului, un butoi cu smoală, fiind văzuți de martorul V.I., care a alertat vecinii și au pornit în urmărirea inculpaților, ajutați și de jandarmii C.C. și N.A.

Fiind ajunși de către jandarmi, inculpaților li s-au cerut actele de identitate și au fost întrebați de unde au luat butoiul cu smoală.

Inițial, inculpatul P.L. a răspuns că au găsit butoiul la gunoi, după care i-a agresat verbal pe cei doi jandarmi.

S-a mai reținut că acest inculpat, încercând să scape, a agresat-o fizic pe partea vătămată N.A., rupându-i uniforma și adresându-i cuvinte obscene; acest inculpat a agresat-o fizic și verbal și pe partea vătămată C.C.

Pentru faptele săvârșite inculpatul P.L. a fost condamnat, ca și ceilalți doi inculpați, potrivit sentinței penale sus-menționate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații P.L., I.D. și I.G.

Reprezentantul Parchetului a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie în ce privește cuantumul pedepselor aplicate celor trei inculpați, arătând că, în mod netemeinic au fost aplicate inculpatului I.D. pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar pentru P.L. și I.G. au fost reținute circumstanțe atenuante și s-au aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, arătându-se că faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, există împrejurări care agravează răspunderea penală.

Inculpatul P.L. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că nu a săvârșit fapta de ultraj și achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor.

Inculpații I.D. și I.G. au solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 93 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, desființând sentința apelată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților P.L. și I.D. și, rejudecând în aceste limite, a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpatul P.L. și a majorat pedepsele aplicate acestuia de la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și de la pedepsele de câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (2), 3, cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen., la pedepsele de câte 6 luni închisoare, inculpatul urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

A majorat pedepsele aplicate inculpatului I.D., de la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și de la pedepsele de câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedepsele de câte un an și 6 luni închisoare, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Din pedepsele aplicate a dedus prevenția inculpaților începând cu 19 septembrie 2002, la zi și a menținut în continuare starea de arest a acestora.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins apelurile declarate de cei trei inculpați împotriva aceleiași hotărâri, obligându-i la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de acesta.

Cu privire la motivul de recurs prin care inculpatul solicită achitarea, întrucât nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, se constată că, în cauză, situația de fapt expusă a fost probată amplu cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice; proces-verbal de percheziție corporală; proces-verbal de predare-primire; adresele nr. 712/P/2001 ale secției 4 poliție; rapoarte și declarații ale părților vătămate; declarații martori și declarații inculpați, așa încât, nu se justifică solicitarea inculpatului în sensul achitării.

Nici al doilea motiv de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei nu este fondat și nu se impune a fi primit întrucât, în cauză, pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., constatându-se că nu există împrejurări care să justifice atenuarea răspunderii penale.

Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 93 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28 aprilie 2001, până la 9 septembrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.