Appeal against 18-year sentence for murder of spouse dismissed; conviction and sentence upheld

D E C I Z I A NR.358 DOSAR NR.4327/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr.423 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B.E..

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecarea cauzei schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art.183 din Codul penal motivat de faptul că starea letală a victimei s-a datorat praeterintenției.

În subsidiar se cere reducerea pedepsei aplicate în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatului.

Procurorul a concluzionat în sensul respingerii, ca nefondat al recursului inculpatului. Din probele administrate rezultă că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărarea făcută prin apărător. Nu s-a luat în considerație că victima a fost de fapt bătută de un vecin.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.141 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul P.F. în baza art.174-175 lit.c Cod penal, la 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal, cu menținerea stării de arest și computarea deținerii, de la 6 mai 2002.

Au fost confiscate de la inculpat un arac și un picior de masă corpuri delicte ridicate de organele de poliție.

Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și 300.000 lei onorariu de apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul locuia cu soția sa P.M. într-o casă situată în comuna Merei, satul Ogrăzi, județul Buzău. În ziua de 5 mai 2002, inculpatul și victima au mâncat împreună cu fiicele lor și concubinii acestora S.V. și M.S.. La masă au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 17,00. Ajunși în stare de ebrietate, inculpatul și victima s-au luat la ceartă și s-au lovit reciproc, fiind despărțiți de fiicele lor.

Inculpatul a intrat într-o cameră a locuinței cu intenția de a se culca.

Între timp fiica A.M. și concubinul ei au plecat.

Victima P.M. a încercat să intre în camera unde se afla inculpatul, dar acesta blocase ușa prin interior.

Victima a reușit să intre în încăpere, escaladând o fereastră.

Inculpatul care nu dormea, ci o aștepta, imediat a început să o lovească. A doborât-o la sol, s-a așezat cu genunchii pe toracele ei și i-a introdus în gură o cârpă. P.M. a reușit să strige după ajutor, iar fiica sa F. și concubinul ei M.S. au forțat ușa și l-au îndepărtat pe inculpat de soția sa.

Imediat, inculpatul a plecat din casă și din curte. A adormit în via din spatele casei, iar după ce s-a înoptat, a revenit în locuință.

Privind întâmplător pe fereastră, inculpatul a văzut-o pe soția sa în curte căutând prin niște paie și a avut impresia că aceasta a scos din paie o sticlă cu băuturi alcoolice, pe care a ascuns-o la sân. Inculpatul s-a supărat, fiind convins că femeia intenționa să consume singură băutura din sticlă, astfel că, a ieșit din casă.

Victima văzându-l, a fugit din curte, dar inculpatul a ajuns-o din urmă, pe câmpul din fața locuinței.

Inculpatul a lovit victima de foarte multe ori cu un arac de vie și cu un picior rupt de la o masă și a continuat să o lovească și după ce femeia a căzut la pământ.

După agresiune, inculpatul a abandonat victima, s-a întors în casă și s-a culcat.

A doua zi a găsit victima la locul agresiunii, aceasta fiind decedată. A târât-o până în casă, după care s-a prezentat la organele de poliție și s-a autodenunțat.

Se arată în sentință că din raportul de necropsie medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic– hemoragic, consecința unui politraumatism cu fracturi multiple costale, fracturi ale oaselor nazale și ale ambelor oase ale antebrațului stâng.

S-a menționat și că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Apelul declarat de inculpatul P.F. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală, prin decizia nr.423 din 23 septembrie 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul susținând că, fapta a fost greșit încadrată, în infracțiunea de omor, în realitate, fiind vorba de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, inculpatul neavând nici un moment, intenția de a omorî victima.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii ei, fiind oricum prea mare, în raport de împrejurările în care a fost comisă infracțiunea și de starea de ebrietate, în care se afla recurentul.

Recursul este nefondat.

Din actele și probele dosarului rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, analizând și interpretând, în mod just probele, ce converg, laolaltă, spre reținerea comiterii faptei, de către inculpat, cu intenție indirectă, încât, contrar celor susținute de inculpat, încadrarea juridică dată faptei, este și ea corectă.

Modul în care inculpatul a lovit victima, doborând-o la sol și urcându-se cu genunchii pe toracele ei introducându-i și o cârpă în gură spre a nu putea striga și cere ajutor, nu lasă nici un dubiu că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, intervenirea decesului victimei, și chiar dacă inculpatul n-a urmărit acest rezultat, l-a acceptat. Așa fiind, fapta comisă de inculpat, fiind comisă cu intenție, constituie infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art.174, 175 lit.c Cod penal și nu ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art.183 Cod penal, la care, decesul, intervine din culpă.

Nici critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei, nu este întemeiată. La stabilirea și aplicarea pedepsei, prima instanță, a avut în vedere, toate criteriile de individualizare, prevăzute în dispozițiile art.72 Cod penal, inclusiv, cele legate de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a regretat-o.

În raport cu cele arătate, rezultând că recursul de față se dovedește a fi nefondat, va trebui să fie privit, ca atare, și respins, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținându-se, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsă, conform art.88 Cod penal, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, onorariul pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr.423 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 mai 2002 la 24 ianuarie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.