Parental abduction extradition upheld; surrender to Belgium ordered

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 15 ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene – Tribunalul de Primă Instanță din Brugge – referință dosar 2011/081 pe numele persoanei solicitate, cetățeanul român B.F.

A dispus predarea persoanei solicitate B.F., către autoritățile judiciare belgiene, cu respectarea regulii specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.

A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării pe o durată de 29 zile, începând cu data punerii în executare.

A dispus emiterea mandatului de arestare corespunzător.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul procedurii au rămas în sarcina statului, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

La data de 10 ianuarie 2013, a fost înregistrată adresa nr. 198/II/5/2013 din 10 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea emisă de autoritățile judiciare belgiene, fiind sesizată instanța, în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind arestarea persoanei, față de care s-a emis mandatul european de arestare din 16 ianuarie 2012, de către autoritățile judiciare belgiene.

S-a arătat că pe numele persoanei urmărite s-a emis un mandat european de arestare existând la momentul sesizării doar semnalarea Biroului SIRENE, care precizează că persoana este urmărită pentru săvârșirea infracțiunii de sechestrare parentală a unui minor, prev. de secțiunile 100 și 432 C. pen. belgian.

S-a depus la dosar sesizarea Parchetului, ordonanța de reținere pentru 24 de ore, nr. 3/2013 din 10 ianuarie 2013, ora 14:15, procesul verbal de aducere la cunoștință a motivelor reținerii și de identificare, declarația persoanei solicitate, adresa nr. 1645/P/2012, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2013, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea unde locuiește efectiv persoana solicitată B.F., conform declarației sale respectiv orașul Motru, pe o perioadă de 5 zile începând cu 11 ianuarie 2013 până la 15 ianuarie 2013, inclusiv, și s-a stabilit ca pe durata măsurii persoana urmărită să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (11) C. proc. pen.

S-a acordat termen la data de 15 ianuarie 2013, ora 14:00, pentru a se înainta mandatul european de arestare tradus în limba română și pentru a se interveni cu adresă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în sensul de a se înainta din dosarul nr. 1645/P/2012 următoarele:

- copie de pe punerea în mișcare a acțiunii penale;

- plângerea părții vătămate;

Instanța a dispus executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate sub rezerva principiului specialității predării, dispunând, totodată, arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, respectiv autoritățile judiciare belgiene.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată B.F.

Recursul este nefondat.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului se reține că în mod corect instanța fondului a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate B.F. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind emis de o autoritate judiciară competentă (autoritățile judiciare belgiene în dosarul nr. 2011/081 – Judecătorul de Instrucție la Tribunalul de Primă Instanță din Brugge), predarea persoanei solicitându-se în vederea exercitării urmăririi penale.

De asemenea, se constată că persoana solicitată nu a formulat opoziții cu privire la identitatea sa, opoziția formulată de persoana solicitată vizând apărări de fond, neîncadrându-se în motivele obligatorii pentru care se poate refuza neexecutarea mandatului european.

Infracțiunea pentru care se solicită predarea se încadrează în fapta de răpire, infracțiune sancționată de legea statului emitent cu o pedeapsă cu închisoarea de la 1 an până la 5 ani și o amendă de la 50 euro până la 1000 euro sau doar cu una dintre aceste pedepse, această infracțiune fiind cuprinsă în cadrul faptelor care dau loc la predare, în conformitate cu art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 republicată, fără a fi supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Având în vedere emiterea mandatului european de arestare de către o autoritate judiciară competentă, existența incriminării cu privire la faptele pentru care se solicită predarea în conformitate cu art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 republicată, împrejurarea că aceste fapte sunt pedepsite de legea statului solicitant cu pedepse mai mari de 5 ani închisoare, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene – Tribunalul de Primă Instanță din Brugge – referință dosar 2011/081 pe numele persoanei solicitate, cetățeanul român B.F.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. îl va respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.F. împotriva sentinței penale nr. 7 din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.