Individualization of punishment for violent crimes under Romanian Criminal Code Art. 72: mitigation via voluntary intoxication and lack of prior record

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 21 august 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul soldat P.I.D. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 400.000 lei.

Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile D.R.G. și P.R.E. câte 4.250.000 lei cu titlu de daune materiale și câte 25.000.000 lei daune morale.

S-a reținut că în noaptea de 24 aprilie 2002, inculpatul P.I.D. a pătruns fără drept în locuința victimei D.R.G.

Profitând de starea de șoc a victimei, precum și de vârsta înaintată a acesteia, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței, a împins-o în pat, a imobilizat-o și a întreținut raport sexual, deși D.R.G. și-a exprimat verbal împotrivirea.

După consumarea violului, inculpatul a observat că sub perna de pe pat se afla un buletin de identitate în care se găseau câteva bancnote.

Cum victima nu se putea apăra, inculpatul a luat actul de identitate, în care se aflau circa 400.000 lei, după care a ieșit din locuința victimei.

La puțin timp însă, fiindu-i teamă de o posibilă plângere formulată de D.R.G., inculpatul a revenit în locuință și a suprimat viața victimei.

Apelul declarat de inculpat, vizând reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestuia, a fost respins de Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 91 din 3 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a respectat dispozițiile art. 72 C. pen., atunci când a aplicat inculpatului pedeapsa orientată spre limitele minime prevăzute de textele incriminatoare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, la termenul de judecată, prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea recursului s-a arătat că inculpatul a săvârșit fără intenție, faptele reținute în sarcina sa, în stare de beție voluntară, că nu are antecedente penale și regretă sincer faptele săvârșite.

Recursul declarat este nefondat.

Pentru a aplica inculpatului pedepse orientate spre minimul special, instanțele au reținut că „inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, ușurând într-o anumită măsură desfășurarea urmăririi penale, că provine dintr-o familie dezorganizată, fiind crescut de bunica sa, că nu are antecedente penale, iar în cursul stagiului militar și-a îndeplinit cu conștiinciozitate îndatoririle.

S-a mai reținut că inculpatul se afla în stare de beție, generată de consumul de băuturi alcoolice diferite, asociat cu fumatul, ceea ce a provocat reacții și o conduită care nu-i erau proprii inculpatului. Mai mult, beția s-a suprapus instabilității emoționale relevată de expertiza psihiatrică”.

Așadar, toate împrejurările referitoare la fapte și persoana infractorului au fost avute în vedere de instanțe la individualizarea pedepsei, conform art. 72 C. pen.

Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care, luate în considerare de instanță din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunțate.

Așa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 1 mai 2002, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.D. împotriva deciziei nr. 91 din 3 octombrie 2002 a Curții Militare de Apel.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 mai 2002, la 23 ianuarie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.