Annulment challenge dismissed for failure to establish procedural summons defect or material factual error in property recovery dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge (contestație în anulare) filed by a limited liability company against its own prior final civil decision, thereby upholding the previous ruling that had resolved a property recovery (revendicare) dispute involving the transfer of a commercial establishment under Law No. 15/1990. The appellant argued that the procedural requirements for summoning parties were not legally fulfilled and that the previous court committed a material error under Article 318 of the Code of Civil Procedure by mischaracterizing the nature of the litigation and failing to apply the absolute legal presumption of ownership in its favor. The Court rejected these arguments, determining that the summons procedure was validly completed as the party was present through counsel, and holding that the alleged "material error" was actually a substantive error of judgment regarding the interpretation of property law and evidence, which does not fall within the strict definition of unintentional factual confusion (such as confusing dates or elements in the record) required for annulment under Article 318 of the Code of Civil Procedure, alongside the procedural deficiency grounds under Article 317.
Legislator headnote
AI generatedart. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ; Annulment challenge dismissed for failure to establish procedural summons defect or material factual error in property recovery dispute: Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatoarea SC G.R.B.G. SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3951 din 06 decembrie 2011 a înalte Curți de Casație și Justiție, secția II-a civilă, solicitând anularea deciziei atacate și soluționarea recursului în conformitate cu motivele de nelegalitate invocate.
A arătat în cererea sa că instanța s-a pronunțat asupra nulității cererii de recurs fără a o pune în discuția părților și că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, invocând art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
De asemenea, a apreciat asupra aplicării art. 318 C. proc. civ., arătând că instanța a săvârșit o eroare materială constând într-o motivare „pentru un litigiu de despăgubiri bănești”, când obiectul litigiului se referea la revendicare și că în „aprecierea probelor în contra prezumției legale absolute de proprietate ce operează în favoarea” sa, „în baza dispozițiilor legii și a puterii lucrului judecat” instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 1199 și urm. C. civ. A arătat că transferul cu titlu gratuit al magazinului s-a făcut conform Legii nr. 15/1990 în baza a două hotărâri de guvern, astfel încât „transformarea dreptului de administrare directă în drept de proprietate este probat în temeiul legilor în vigoare și a prezumțiilor legale instituite în favoarea (...)” sa., instanța trebuind să analizeze aplicarea legii nu să reaprecieze probele.
Contestația în anulare nu este fondată urmând a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Analizând motivul invocat în temeiul textului legal precitat, Înalta Curte constată că acesta nu are suport legal întrucât procedura de chemare în judecată a recurentei, contestatoare în litigiul de față, a fost legal îndeplinită, recurenta fiind prezentă la judecata litigiului prin avocat I.M., care a pus concluzii în cauză.
În ceea ce privește motivul invocat în temeiul art. 318 C. proc. civ. se constată că nici acesta nu este fondat deoarece greșeala la care face referire contestatoarea nu poate fi încadrată în greșelile prevăzute de textul de lege precitat, contestatoarea referindu-se la o greșeală de fond, de apreciere și de interpretare care vizează greșelile de judecată.
Textul art. 318 C. proc. civ. vizează acele erori de fapt, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau date aflate la dosar.
Or, contestatoarea, când a motivat contestația nu a invocat erori de fapt involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau date aflate la dosar ci, a avut în vedere judecata greșită a instanței cu privire la transferul dreptului de proprietate, neaplicarea legii și ignorarea prezumției legale în judecata acțiunii în revendicare, toate aceste susțineri referindu-se la greșeli de judecată, astfel că nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC G.R.B.G. SRL împotriva deciziei nr. 3951 din 06 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.