Standard for material error in extraordinary appeal: substantive judicial errors versus omission of cassation grounds

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 04 noiembrie 2011, contestatoarea SC V.I. SRL Constanța a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3224 din 20 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

A motivat contestația în anulare în sensul că motivele 3 și 4 din recurs nu au fost analizate, ceea ce înseamnă că din această perspectivă recursul nu a fost judecat.

A arătat că instanța nu a analizat motivul 3 de recurs de vreme ce excepția inadmisibilității a fost cercetată pentru un alt motiv și nu pentru motivul invocat de recurentă în sensul că reclamanta avea la dispoziție calea înaintării unei plângeri penale și nu acțiunea civilă.

De asemenea, a criticat hotărârea și pentru faptul că instanța de recurs nu a analizat cel de-al 4-lea motiv de recurs, susținând că a ridicat în fața instanței de recurs excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.V. în formularea capătului doi de cerere, excepție care a fost unită cu fondul și respinsă fără nicio motivare. A precizat că nu a contestat hotărârea de a fi unită excepția cu fondul, ci faptul că nu a fost motivată soluția respingerii acesteia.

În continuare a apreciat că instanța a săvârșit o gravă eroare materială neluând în considerare primul raport de expertiză criminalistică efectuat în cauză, care reflectă adevărul, raportul de expertiză validat de instanță neavând caracter științific, fiind discutabil, iar instanța i-a respins cererea privind efectuarea unui nou raport de expertiză, împrejurare față de care i-a fost încălcat dreptul la apărare. Neanalizând în integralitatea lui acest motiv de recurs, respectiv motivul 5, instanța nu a dat un răspuns coerent în privința valorii probante a primului raport de expertiză, săvârșind o eroare materială gravă prin neluarea în considerație a primului raport de expertiză.

Contestația în anulare urmează a se respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Ca urmare, textul de lege precitat reglementează contestația în anulare specială, care poate fi utilizată, potrivit primei teze când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Noțiunea de greșeală materială vizează acele greșeli de fapt involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, fiind excluse din această sferă greșelile de fond, de judecată, de apreciere și interpretare a probelor sau dispozițiilor legale.

Analizând motivele invocate de contestatoare din perspectiva textului de lege precitat, Înalta Curte constată că aceasta, în solicitarea de anulare a deciziei atacate, nu are în vedere greșelile materiale reglementate de art. 318 teza I C. proc. civ., ci erori de fond care pun în discuție judecata recursului privind problemele legate de motivele 3, 4, 5 din recurs, vizând soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii introductive ca urmare a faptului că reclamanta avea la dispoziție calea înaintării unei plângeri penale și nu a acțiunii civile, a nelegalității validării raportului de expertiză, precum și a soluționării excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului C.V. în formularea capătului doi de cerere.

Cea de-a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere situația când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Trebuie reținut că instanța are obligația de a răspunde tuturor problemelor de recurs, dar nu este ținută să răspundă fiecărui motiv în parte, ci poate răspunde printr-un considerent comun, situație în care neexaminarea distinctă a fiecărui motiv nu poate fi interpretată ca o omisiune în sensul textului de lege precitat.

Sub acest aspect este de remarcat că instanța de recurs a analizat modul de soluționare de către instanța de apel a excepției inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active, dar și aprecierile asupra raportului de expertiză validat, astfel că nu i se poate imputa instanței de recurs neobservarea motivelor 3, 4, 5 din recurs și nici nu se poate aprecia asupra modului de soluționare a acestora, care vizează judecata recursului, motiv pentru care, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V.I. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 3224 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.